glasul-hd.ro Web analytics

Mâncărimi culinare

DAVOS – Una caldă, una rece

Deja trecută de prima tinereţe şi hârşită prin multe bucătării de fiţe sau de cartier, rubrica noastră a avut parte de zile mai bune şi zile mai rele. Periplurile noastre seamănă întrucâtva cu acel joc din copilărie în care ascundeai ceva şi apoi îl îndrumai pe cel ce căuta, cu indicaţii de genul „cald” sau „rece”. Eu încă mai caut în Deva şi împrejurimi localul perfect, chiar dacă bănuiesc că nu există. Azi am reuşit să găsesc loc de parcare pe cea mai înghesuită stradă a reşedinţei de judeţ, strada Cernei şi am intrat să luăm cina la… nu, nu, nu, cu Belazur ne-am fript o dată. Alături, la Restaurant Davos.
Localitatea elveţiană în care se ţine anual Forumul Economic Mondial nici nu ştie că are o soră mai mică la Deva. Pătrundem într-o atmosferă atât de plăcută, de la lumini şi până la muzică şi arome, încât brusc începem să vorbim în şoaptă. Miroase a vanilie. Aromaterapie înainte de fripturi, gândesc eu, înfometat. Două mese mai mari găzduiesc două grupuri dar nu le simţim intruziv prezenţa, mesele sunt la o distanţă decentă una de alta. În schimb scaunele şi uşa de la intrare scârţâie şi le-aş recomanda slănina, dacă au la bucătărie, e cea mai bună pentru asta. Chelnerul apare cu meniurile şi ne lasă în pace, nu stă pe capul nostru. Abia după ce reuşim să parcurgem toate paginile, comentând, cârcotaşi „ia uite şi la ăştia, pagini peste pagini şi când comanzi parcă văd că n-au nici jumătate din ce-i aici”, revine discret, ca noi să putem cere ceva de băut sau aperitive. Şi v-am spus asta cu paginile ca nu cumva să credeţi că blânda lumină mi-ar fi înmuiat simţul critic şi am devenit subiectiv.
Băiatul ne garantează, zâmbind, că putem comanda absolut orice. Spune – mândru – că nu suntem primii care întrebăm asta. Mă face să îndrăznesc să cer trei feluri de mâncare pentru mine şi prietenul meu. Aş vrea neapărat una dintre specialităţile „chef”-ului dar mă tentează şi burta de vită gătită în stil italian, aşa că le iau pe ambele. Verificăm apoi o toaletă curăţică dar„rece” şi cred că îmi pare aşa după ce am văzut în alte locuri plante alături de… ştiţi voi. Ar merge şi aici, ar mai încălzi atmosfera. Ideile bune au voie să fie furate. Şi după asta chiar nu stăm prea mult până vine mâncarea. Acu’, sau discuţiile noastre au fost interesante, sau Iglesias a uns bine timpul care a curs pe nesimţite, nu ştiu. În orice caz, bună alegere muzicală pentru un restaurant. Şi la un volum potrivit.
Mă tot uit la băiatul ăsta simpatic ce ne serveşte şi apare acum cu trei farfurii mari şi pline şi cu un zâmbet pişicher pe faţă de parcă de spune „no, acu’ să vă văd!”. Încă din clipa când a deschis gura l-am simţit pe meserie, asta pe lângă că arată impecabil şi gesturile sunt la fel. În topul servirii a urcat direct pe primul loc. Ne întreabă cum ne-a plăcut platoul cu brânzeturi şi cam strâmbăm din nas, pentru că telemeaua scârţâia în dinţi şi caşcavalul era şi el din supermarket. Aveam alte pretenţii. De Gaulle spunea despre Franţa că e greu de guvernat, ca ţară ce are 246 de feluri de brânză. I-aş spune că nici cu patru-cinci feluri nu e mai uşor. Dacă se deranjau până la piaţă, altfel era platoul. Mai gustos.
Aspectul mâncării e perfect şi chelnerul ne explică pe fiecare farfurie ce urmează să mâncăm. No, asta e ceva nou! Şi n-aş zice că nu-mi place. Pieptul meu de curcan este făcut în seminţe de in care însă nu ştiu unde au dispărut, cu mere caramelizate alături şi frigărui cu roşii cherry. Vrea să-mi excite toate papilele, trecând prin cele trei gusturi, sărat, dulce şi acru dar n-aş putea spune că reuşeşte, sau dacă reuşeşte, nu-mi place. Carnea e cam seacă şi roşiile prea acre şi moi. E posibil ca eu să nu fiu cel pregătit pentru experienţe de genul acesta, e bunicel dar nu mă dă pe spate. În meniu stă scris că roşiuţele vin flambate, chiar îmi pregătisem aparatul foto pentru o poză-spectacol, dar probabil că au stingătoarele expirate, n-au îndrăznit figura. În schimb, burta e poezie! Regăsesc gustul şi textura dintr-o ciorbă reuşită cu care noi românii suntem buni prieteni, dar de data asta în combinaţie cu un mixt de legume perfect condimentat, care are ardeiul iute inclus şi – dacă nu mă înşel – şi smântâna. Senzaţia de rece-cald care mă urmăreşte de când am intrat şi mă refer aici la tot ce văd, simt şi primesc sub nas, e completată de minunea asta culinară cu care îmi frig buzele la început, alături de pieptul de curcan care e mai gata rece…
În sfârşit cineva ne întreabă, după ce vede că am terminat de mâncat, dacă vrem desert. V-am spus eu că băiatul ăsta nu e degeaba. Ne recomandă „Clătitele Davos” cu umplutură de nucă şi budincă de vanilie, despre care îmi spune – când întreb – că e făcută acolo, nu e din plic. Poate de aici şi aromele de la intrare, aşa că tind să-l cred. Iar aducerea desertului este un mic show, la fel şi împărţirea porţiei în două farfurii, pe care o face cu o dexteritate exersată. Aş putea acum să umplu o pagină cu trăirile papilelor mele, dar mă gândesc că unii dintre cititorii mei s-ar putea să fie la vreo dietă şi nu vreau să le-o stric. Destul să spun că merită venit la Davos chiar şi numai aşa, într-o fugă, la o clătită. De fapt două, porţia e mare. Clătita e caldă, sosul de vanilie rece, în nota întregii seri dealtfel. Dacă burta a fost poezie, acum avem în farfurie un haiku. Îl finalizăm, pe ultima silabă, a şaptesprezecea, cu un ristretto. Vorba chelnerului, „cât o scobitoare”. Asta e nouă, n-o ştiam…
N-am venit la „Restaurantul Davos” cu aşteptări prea mari. Din nou am plătit tribut părerilor preconcepute. Ştiindu-l aşa, înghesuit pe o străduţă de cartier, nu m-am aşteptat la aşa minuni culinare şi la atâta varietate. Recunosc că este un act de curaj să ai în meniu nu mai puţin decât douăsprezece moduri de a prepara carnea de vită, plus al treisprezecea, specialitatea „chef”-ului. Ar trebui doar să fie puţin mai atenţi la câteva detalii şi ceva mai darnici la alegerea ingredientelor şi atunci ar putea deveni locul în care să mergi cu invitaţii tăi şi apoi ei să îşi aducă aminte multă vreme de cină. Mai ales că nici gaura pe care ţi-o faci astfel în buget nu e exagerat de mare, în raport cu ce şi mai ales cum primeşti.

Clubul DIGESTIV
0721.374.581