glasul-hd.ro Web analytics


Mâncărimi culinare

PERLA – terasa bătrână, cu mâncare bună

Pentru deveni, aşa cum Cetatea este deja un obiectiv atât de familiar încât de multe ori le scapă atenţiei, restaurantul despre care scriu azi este un clasic, cunoscut de toţi. Prea puţin frecventat însă. Dacă îl întrebi pe un localnic cum mai e la „Perla”, mai întâi te va întreba şi el, uşor nesigur, dacă mai funcţionează. Asta pentru că de-a lungul anilor din urmă prin locaţia aflată între parc şi cărările dealului Cetăţii s-au perindat feluriţi proprietari, cu felurite idei, mai bune sau mai rele. Bem o cafea bună la „Jos Pălăria” şi apoi pornim să ne căutăm prânzul în răcoarea umbrei de la Restaurantul „Perla”. Sper să fi avut o idee bună. Avem cu noi ca invitată o prietenă din capitală şi n-am vrea să o dezamăgim.
Pentru cel care nu ştie locurile este destul de dificil de găsit prânzul ăsta! Cu atât mai mult azi, când parcarea este plină-ochi cu maşinile celor veniţi să se plimbe în parc dar le-a fost prea lene să se plimbe şi până în parc. Dacă te-a îndrumat cineva şi ţi-a spus – ca punct de reper – să urci treptele ce pornesc aproape din stradă, trebuie să ai grijă să nu cumva să nimereşti pe cele înguste, unde fanii de sport din Deva se antrenează. De fapt ce vreau să spun este că se simte nevoia unei firme vizibile, undeva mai la vedere. Ca dovadă uite, ajungem pe frumoasa terasă şi e goală. Se pare că suntem într-un loc mai special decât cele vizitate până acum dacă ar fi să mă iau după cele şapte stele ataşate siglei de la intrare. Glumim cu prietena noastră şi o întrebăm dacă ei au aşa ceva în Bucureşti. Nu sunt ele, stelele, chiar Michelin, dar sunt multe. Trebuie să recunoaşteţi că, la câte am păţit deja prin restaurantele devene, am un curaj nebun să laud cuiva o locaţie despre care încă nu ştiu nimic.
Venim din plin soare şi terasa mi se pare a fi în beznă, dar asta doar până ni se obişnuiesc ochii care au trecut de la lumină la umbră. După aceea e chiar bine să mai scapi de vipie. Dai de un curent care mai că îţi zboară şerveţelele de pe masă, dar asta se rezolvă prin mutarea la altă masă, mai ferită, pentru că avem de unde alege. Se spune că dacă nu ştii unde să mănânci, alegi după cât de plin este localul, aşa că sunt puţin îngrijorat. Întreb, timid, dacă putem lua prânzul şi domnişoara ne invită să luăm loc.
Poate să spună oricine ce-o vrea, omului îi place apa. Aşa că mica fântână arteziană, de bun gust, îmi place şi e la locul ei. Mă cam adoarme susurul apei şi mă întreb cum va fi după ce mănânc. Locul este aşa cum îl ştiu de o viaţă: spaţii generoase, pe mai multe nivele şi pentru toate gusturile şi anotimpurile, închise, deschise, mai retrase sau nu. Pentru cine vrea să facă treabă în domeniu, „Perla” este o mină de aur din toate punctele de vedere. Am primit rapid meniurile (ar fi fost şi culmea să aşteptăm, în condiţiile date!), am ales din oferta bogată, variată şi frumos prezentată, am pornit „cronometrul” şi acum caut toaleta. Discretă şi deloc semnalizată, am noroc că vin aici încă e pe vremea când chiuleam de la orele de geografie în liceu, aşa că o găsesc uşor. Un spaţiu decent dar învechit în tot ce înseamnă dotări, rugină şi smalţ sărit, însă miroase frumos şi e foarte curat. Hai să nu ne împiedicăm de detalii şi să ne gândim la ce e important şi la funcţionalitate! În plus de asta, este primul loc în care găsesc un săpun bun, nu ieftinăciunile obişnuite şi cu miros de clor.
Revenit la masă, până vine mâncarea şi doamnele îşi mai povestesc de-ale lor iar eu nu am curajul să mă bag în discuţie, am timp suficient să evaluez ce văd în jurul meu. Se ştie că perlele sunt bijuteriile potrivite pentru femeile mai în vârstă. Cred că la asta s-au gândit şi cei care şi-au dorit, probabil, să sublinieze vechimea terasei şi au lăsat într-un fel de paragină tot felul de mărunţişuri, nesemnificative dar deranjante, cum ar fi şipca gardului lângă care stăm şi care atârnă inestetic. Poate că sunt eu prea pretenţios, dar astea sunt lucruri uşor de rezolvat şi care dau măsura preocupării gazdelor pentru clienţi. În fond, femeile mai în vârstă mai apelează şi ele la operaţii estetice.
Băuturile le-am primit imediat. Mâncarea n-a întârziat decât atât cât trebuie, ca să fii sigur că e pregătită chiar atunci. Răsuflu uşurat când apar farfuriile pentru că de la prima privire şi primul adulmecat îmi dau seama că am dat peste restaurantul devean cu cel mai bun chef la bucătărie. După ce intenţionat am avut, atunci când am dat comanda, fel de fel de pretenţii (Aş vrea doar vinete şi dovlecei la legume, se poate? Pieptul de curcan mi-l puteţi aduce cu orez, în loc de cartofi?) remarc faptul că ni s-au îndeplinit toate, fără strâmbături din nas şi oftaturi pline de semnificaţii. Domnişoara care seveşte este discretă şi ştie meserie. Farfuriile noastre stau cuminţi la poze pentru că sunt atât de frumoase încât nu ne putem abţine. Uite, o sugestie: n-aţi vrea să-l rugaţi pe bucătar să se ocupe şi de ambient? Musteşte de idei, simţ estetic şi atenţie la detalii! Până şi faptul că a ornat mâncarea cu fructe de sezon, mure şi zmeură…
Nu pot să scriu multe despre ce gust are mâncarea, pentru că acum, când scriu, sunt între mese şi mi se face iar foame. Destul să spun că n-am mai mâncat aşa de bine nicăieri în Deva. E suficient atât, n-are rost să mă pierd în detalii privind calitatea ireproşabilă a ceea ce ni s-a servit. N-ar trebui, poate, să fiu atât de tranşant în aprecieri dar promit că voi reveni ca să testez peştele şi vita, mai ales că bucata mea de cotlet de porc este incredibil de suculentă şi fragedă. Şi toate astea la un preţ care nu este cel mai mare din peregrinările noastre culinare, dar nici mic. Abordabil, aş spune, la câte o ocazie. Şi, ca să-i mai cobor cu picioarele pe pământ după atâtea laude, să mai zic că nici aici n-am fost întrebaţi de pâine, desert şi cafea iar scrierea codului fiscal pe un amărât de bon s-a dovedit, ca aproape peste tot, imposibilă.
Atunci când e coadă mare la telecabina ce urcă pe Cetate… Dragii mei, decât să vă topiţi în soare cu orele, mai bine urcaţi pe jos. Este o plimbare plăcută, nu foarte grea şi în plus de asta puteţi face o pauză în răcoarea restaurantului „Perla”, să savuraţi minunăţiile culinare de acolo. Dar, atenţie, porţiile sunt generoase, să nu vă plângeţi că după aia că nu mai puteţi urca…

Clubul digestiv
0721.374.581

Back to top button
Close
Close