glasul-hd.ro Web analytics

Mâncărimi culinare

OMLETTE BISTRO – arta culinară ca act de curaj

Întotdeauna am fost de părere că trebuie să ai ouă ca să deschizi sau să porneşti ceva nou şi mai ieşit din tiparele obişnuite, într-un orăşel provincial cum e Deva. Nu contează că e vorba de cultură, sport, voluntariat sau de… banala mâncare. Ei, uite că cineva a gândit la fel şi a transpus ideea în mod literal, sau mot-à-mot cum ar spune francezii. Aşa a apărut Omlette Bistro.

Localul este gândit nu doar pentru micul dejun, cum am fi tentaţi să credem, dacă ne gândim că toate preparatele au la bază oul. Asta cu ouăle mâncate doar dimineaţa e o cutumă care ar trebui să dispară. Aş spune mai degrabă că simpaticul bistro este potrivit pentru un mic dejun oricât de prelungit, având în vedere că – surprinzător – are un orar de la ora 7 la ora 23. Studiind eu meniul mă gândeam că Omlette Bistro poate fi şi locul unde să te dregi, în dimineaţa de după o petrecere reuşită şi asta pentru că lista băuturilor este nefiresc de lungă şi variată.

Altfel, preparatele sunt inspirat grupate pe specialităţi, feluri de mic dejun, meniuri şi desert. Aici, la acestea din urmă, le-aş putea da câteva idei de „dulce” făcut cu ouă, ca să păstreze specificul, pentru că acum lipseşte complet ingredientul amintit. Cremă de zahăr ars, lapte de pasăre, gris pané sau chiar un gălbenuş frecat cu zahăr şi cacao pentru cei care iarna vin aici cu dureri de gât sau cu copiii. Eu am intrat pe la ora 10 dimineaţa, tocmai în ideea că cei mai mulţi clienţi ar trebui să fie cam pe la ora aceea. M-am trezit însă singur, ca şi client, desigur, într-un decor chiar plăcut şi un băiat dezgheţat mi-a sărit în întâmpinare, parcă dornic de acţiunea care îi lipsea.

E greu să te decizi ce specialitate ai putea mânca, atunci când lista are nu mai puţin de 16 feluri. Să spun că doar primul dintre ele, banala omletă simplă nu-mi sună a specialitate. În rest, n-ai decât să alegi în funcţie de cum preferi să fie gătit oul şi după ce poţi primi alături de el. Eu m-am oprit la „Scrambled Avocado” doar din curiozitatea de a vedea cum voi primi fructul, ştiind că acasă mi-e destul de greu să-l am în forma nici prea copt dar nici prea verde. Am primit o papară gustoasă şi câteva felii de avocado perfect, dar pe care m-au lăsat să mi-l condimentez la dorinţă, cu sarea şi piperul de pe masă. Şi… mai alegi şi după preţ, adică dacă plăteşti 15-20 de lei pe porţie, măcar să fie trei ouă, nu? O menţiune specială pentru o pâine care – chiar dacă n-a fost prăjită, cum scria în meniu – a fost deosebit de gustoasă. Chiar am mai cerut o felie, am primit trei şi spre lauda lor le-au inclus în costul mâncării.

Şi dacă tot vorbim de preţuri… Am spus deja că e un act de curaj să deschizi omletărie. Dar să pui asemenea preţuri, e ca şi cum ai avea la pocher o mână cu o singură pereche şi ai spune „plus nevasta”. Sunt delicioase preparatele, dar mult prea picante şi nu mă refer aici neapărat la gust.

Până vine desertul, pentru că am comandat şi aşa ceva, obligat într-un fel să mă îmbuib de fiecare dată doar ca să probez cât mai multe feluri, mai citesc din meniu. Mă întreb câte ochiuri de ou crocante or fi la micul dejun cu acelaşi nume, pentru că la 19,50 lei ar trebui să primeşti cel puţin şase, cred eu. Alături de ceva surpriză şi neprecizat, pentru că informaţia asta lipseşte şi doar n-o să ţi le dea singure pe farfurie. Sau poţi să călătoreşti, măcar virtual, în fiecare dimineaţă, alegând din platourile Paris, Londra sau New York, cu croissant, cârnăcior cu fasole respectiv muffin hamburger.

La pachet am luat, pentru colegii mei care între timp munceau, un Pané Sandwich care pe lângă că arată minunat, e şi foarte bun. Ei au spus-o şi nu cred că au făcut-o doar pentru că l-au primit cadou. Tocmai de aceea am gustat şi eu şi m-am gândit că n-ar fi o idee rea să le fac de-acum copiilor, pentru şcoală, sandviciurile cu pâine în ou.

A venit desertul. Două bucăţi măricele de gris, rumenit puţin în tigaie, făcut – mi se precizează, deşi n-am sesizat – cu oleacă de ou şi alături de câţiva sâmburi acrişori de rodie şi de o dulceaţă foarte bună din fruce de pădure. O alternativă mult mai bună la veşnicii papanaşi.

Conform obiceiurilor mele, nu m-am putut abţine să nu dau şi un mic test. După ce am primit fără nici o problemă bonul de decont, fără să provoc nervi sau disperare, ca în multe alte locuri, l-am „uitat” în nota de plată. Ce credeţi? A fugit simpaticul băiat de la servire după mine prin centrul oraşului să mi-l aducă? Da.

Deşi n-ai crede, am plecat de la Omlette Bistro gândindu-mă că azi pot sări lejer peste prânz. Din când în când aţi putea renunţa la o masă cu prietenii într-un restaurant clasic şi v-aţi putea întâlni la Omlette Bistro, un locşor plăcut şi cu mâncare potrivită pentru toţi. Dacă aţi face asta şi numai pentru a învăţa în câte moduri puteţi prepara banalul dar atât de hrănitorul ou şi tot ar fi un câştig pentru voi. N-o să reuşiţi niciodată s-o faceţi ca bucătarul de aici şi nici n-o să le puteţi „desena” la fel de frumos în farfurie dar tocmai de aceea, dacă mergeţi o dată, sigur veţi reveni. Eu le urez baftă, pentru că au nevoie.

Clubul DIGESTIV

0721.374581

Tags