glasul-hd.ro Web analytics

Special

Povestea lui Moș Crăciun

În seara Ajunului de Crăciun,  cu sania trasă de reni, Moș Crăciun ajunge la fiecare cămin în care copiii îl așteaptă cu multă emoție și curiozitate. Unii dintre micuți sunt puțin temători și se întreabă „dacă nu vine Moșul?”. Dar vine pentru că este acea seară unică din an, este Ajunul Crăciunului, este momentul din an când toți micuţii primesc daruri de la Moș.

Crăciunul, una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, celebrează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus, dar este şi sărbătoarea care aduce an de an în familie obiceiuri precum colindatul şi împodobirea bradului, sub care copiii aşteaptă darurile Moşului.

Moș Crăciun, personaj de poveste

Moșul și-a făcut simțită prezența din timpuri ancestrale pe întreg mapamondul. Imaginea de astăzi a Moșului care poartă binecunoscutul costum roșu s-a conturat în timp. Se spune că mai demult Moș Crăciun a purtat un costum alb, apoi un costum verde și că din anul 1860 Moș Crăciun, personajul simpatic care împarte daruri din sania trasă de reni, și-a schimbat culoarea straielor în roșu. Moșul a făcut acest lucru cu ajutorul caricaturistului Thomas Nast, care i-a desenat costumul roșu ornat cu nasturi și legat cu o curea din piele. Thomas Nast a lansat mitul că locuința lui Moș Crăciun este la Polul Nord. Legenda lui Moș Crăciun a fost ilustrată de desenatorul amintit aproape 30 de ani și i-a dat lui Moș Crăciun toate caracteristicile pe care le vedem astăzi. În 1931, pe lângă costumul roșu, Moșului i-a fost schimbată imaginea în cadrul unei campanii publicitare desfășurată de Coca-Cola. Moș Crăciun a primit imaginea jovială de astăzi și i s-a adăugat o burtă durdulie.

Tradiții și ritualuri de Crăciun

Etnologul Marcel Lapteș spune că „ Ajunul Crăciunului și Crăciunul înglobează o multitudine de credințe și practici. Ajunul Crăciunului pregătește comunitatea pentru marele eveniment de sfârșit de an, Crăciunul, Nașterea lui Isus Hristos. În legendele vechi se spune că Maica Domnului, cuprinsă de durerile nașterii, cere adăpost lui Moș Ajun, care spunând că-i sărac o refuză dar o îndrumă la fratele mai mare, cel bogat, Moș Crăciun”.  Localnicii din satele hunedorene povestesc că Moș Crăciun are un frate care se numește Moș Ajun. Cei doi moși se aseamănă unul cu altul ca doi frați gemeni, ca două picături de apă. Sunt bătrâni, cu bărbile albe până la pământ și amândoi sunt darnici. Moș Crăciun și Moș Ajun scot din traiste nuci, pere, mere, covrigi, colaci, bomboane și par a fi una și aceeași persoană. Dar în satele hunedorene bătrânii fac o distincție clară între Ajun și Crăciun. În noaptea de Ajun, în Ținutul Pădurenilor, se pregătea „Crăciunița”, o pâine specială care se punea pe masă peste o grămăjoară de otavă. Sătenii spun că în acea noapte va veni „calul lui Crăciun” și va mânca din ea „ca să ne dea anul ce vine bogat și cu noroc”. În Ajunul Crăciunului se așezau darurile pentru colindători pe masă, iar merele se puneau la fereastră „să râdă la copii”. În comuna Vața, bătrânii puneau pe masă „o sticlă cu vinars întors să bee dracii, să se-mbete și să lase colindătorii în pace”. În satele din Țara Hațegului, femeile puneau în Ajun pe masă două pâini făcute în cuptor din aluat de „grâu curat” și un pahar de apă pentru că „se așteaptă la miezul nopții să vină morții din familie și să se ospăteze”. În satele de pe Platoul Luncanilor în special la Alun, Cioclovina, Luncani și Ursici și astăzi bătrânii cred că-i bine să pui mâna pe coasă, săcure, furcă sau topor „că ți-o fi drag să lucri tăt anu”, spuneau ei. Gospodinele din multe sate hunedorene  cred  și  astăzi că sarmalele „care fierb în Ajun sunt cele mai sățioase că le veghează Moșu”. Ajunul de Crăciun este celebrat în satele hunedorene cu bucurie și veselie. „La toate acestea se adaugă consumul unor alimente ritualice: colaci, cozonaci în formă de cercuri, reprezentând soarele și luna și bradul nemuritor. În noaptea Ajunului de Crăciun în satele hunedorene se petreceau ritualuri care alături de magie exprimau dorința obținerii sporului, norocului, puterii de muncă, atât de dorite în noul an”, a adăugat Marcel Lapteș. La Hărțăgani, fetele mari care doreau să se căsătorească își puneau sub perină în noaptea de Ajun de Crăciun trei fire de busuioc „depărtate unu’ de altu, de să uneau tăte, când să uita sub perină, în tri luni își găsea bărbatu’ și să luau”. În dimineața de Crăciun primul care intra în casă trebuia să fie un bărbat ca în anul ce vine să aducă sănătate și belșug în casă.

În Epoca de aur Moș Gerilă a luat locul lui Moș Crăciun

În regimul comunist Moș Crăciun a fost dat la o parte și înlocuit cu Moș Gerilă, o invenție prin care comuniștii au dorit să șteargă din conştiinţa colectivă sărbătoarea creştină a Crăciunului. În vremea dictaturii ceauşiste, zilele de Crăciun erau lucrătoare, Moş Gerilă venea în seara de Revelion. Eliminarea sărbătorii Crăciunului s-a făcut gradual și a început în 1948, când, în ziarele vremii, Moșul a început să apară sub denumirea de Moș Gerilă, sărbătorile de Crăciun au fost denumite „sărbători de iarnă”, iar bradul de Crăciun a devenit „pom de iarnă”. Serbările pomului de iarnă debutau în 27 decembrie. Ele se desfășurau în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu dulciuri.  Copiii îi spuneau lui Moș Gerilă poezii special create pentru acesta, având un puternic caracter comunist: „Moş Gerilă toţi îmi spun/ Că eşti darnic şi eşti bun/Dar să știi mai din’ainte/ C-am fost băieţel cuminte,/ Şi mai spun aşa să ştii/ Că eu nu-ţi cer jucării/Cum ţi-ar cere şi alţi copii./ Însă nu m-aş supăra/ Dacă tot mi-ai da ceva”. În ciuda încercărilor comuniștilor de a-l determina pe Moș Crăciun să dispară definitiv din mentalul românilor, aceștia celebrau pe ascuns sărbătoarea creștină.