glasul-hd.ro Web analytics

Special

Brumariul, ultima sărbătoare a verii din calendarul popular

Brumariul este socotită ultima sărbătoare a verii în calendarul popular românesc și se suprapune peste o mare sărbătoare a creștinătății, marcată cu roșu în calendarul ortodox, Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, sărbătorită cu data fixă în 29 august.

Sărbătoarea din calendarul popular cunoaște mai multe denumiri în lumea satului tradițional românesc: Crucea Mică, Sfântul Ioan de Toamnă, Sfântul Ioan Cap Tăiat și, în mod deosebit în spațiul hunedorean, Brumariul.

„Denumirea ne trimite, cu certitudine, la o lună de toamnă, octombrie, când încep a cădea brumele mici, având într-un context mai larg semnificația de sfârșit al verii și început de toamnă. În cadrul manifestărilor legate de această zi, cele mai importante erau interdicțiile asupra acțiunilor de tăiere. Aceasta fiind ca influență epică a evenimentelor relatate de părinții bisericii în textele biblice. lată cum sunt unele relatate în Viețele Sfinților, Cartea XII: „Sfântul Ioan înainte Mergătorul Mântuitorului, precum a fost înainte Domnul său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea… și a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegile lui Irod care apoi i- a luat capul…”. Acest capitol din hagiografia sfântului va fi transpus în activitatea de toate zilele a satului tradițional printr-o largă gamă de interdicții cuprinse, în principal, ca apărătoare de rele și durere și pentru bunul mers al treburilor în gospodărie”, explică etnologul hunedorean Marcel Lapteș, în cartea „Anotimpuri magico-religioase”.

Brumariul mai era numit în satele hunedorene de deal și de munte și Sfântul Ioan de Toamnă, zi în care era interzis tăiatul fructelor și legumelor de formă rotundă și a mai multor alimente a căror lichid roșu amintea de sânge și de supliciul sfântului decapitat. Marcel Lapteș a descoperit aceste credințe încă păstrate, chiar dacă atenuate, în satele din Țara Hațegului, unde, în această zi, nu se tăiau merele, perele și roșiile cu cuțitul deoarece, spuneau bătrânii, „nu se taie nimica cu cuțâtu’, ci tătu’ se rupea cu mânurile că altu fel îi păcat de Sfântul Ioan Botezătorul” (Râu de Mori). Pe Valea Mureșului Inferior, în satele comunei Burjuc, la Tisa, Petrești și Glodghilești, etnologul a întâlnit obiceiul ca în această zi să nu se bea vin roșu și să nu se mănânce fructe și legume roșii. De asemenea, în ținutul etnofolcloric al Orăștiei, în zonele cu mari suprafețe cultivate cu vii, sătenii nu mâncau struguri roșii și nu beau must, având credința că această zi era deosebit de periculoasă și pentru „bolile de friguri” pe care sfântul le putea provoca celor care nu-i respectau ziua.

„Post negru” și interdicții

La Buceș, în cătunul Cânele, „nu-i bine să mânci din blid sau orice oală întinsă, că prinzi durere la lingurică (stern – n.n.) și la gât, că așé o pus Irod capu’ lu’ Ioan pe tavă”. Se ținea „post negru”, până la sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie), perioadă în care nu se mânca nimic sau se mânca numai pâine și se bea apă. „Astfel, femeile care țineau cu sfințenie postul făceau colăcei de grâu sau din făină de mălai coapte pe țest sau în cărbunii de la sobă. Turta nu se tăia, ci se rupea în două, o bucată pentru bărbat și o alta pentru soție, iar firimiturile se puneau sub icoana Sfântului Ioan Botezătorul sau Sfintei Fecioare pentru iertarea păcatelor”, consemnează Marcel Lapteș în studiul său.

Pe Valea Streiului, exista obiceiul ca, în timpul postului negru, în ziua de Brumariu, sătenii să ducă la biserică pomană colac, struguri, untdelemn și un buchet de flori, în mijloc cu o lumânare de ceară curată și făcută de femeie iertată ori de fată fecioară, pentru iertarea păcatelor.

În Platoul Luncanilor, Brumariul se ținea în toate satele zonei pentru ca Sfântul să nu le dea boli. Exista interdicția de a lucra în gospodărie, pe ogoare, în livezi sau stâne, cu excepția mulsului. „Ăl de avea păcate grele dormea pe vatră, neacoperit cu nimica, doar cu o perină umplută cu paie” (satul Târsa).

La Brădățel, comuna Burjuc, în ziua Brumariului sătenii nu dădeau la porci bostani rotunzi „că semănau cu capu’ lu’ Sfântul loan și se puteau bolunzi animalele”.

„Toate aceste prescripții și interdicții dovedesc, încă o dată, importanța zilelor aflate la cumpăna anotimpurilor, la trecerea într-un nou ciclu al vieții. Natura este înțeleasă potrivit etosului popular ca fiind presărată cu praguri prin sărbătorile de sacralitate de la care satul tradițional nu se abate”, explică etnologul Marcel Lapteș.

Tags