glasul-hd.ro Web analytics

Special

Poezie cu aromă de cafea, la „Jos pălăria”

Ne-am bucurat că telefoanele inteligente au intrat în viața noastră și ne-au oferit mai multă informație, dar ceea ce am pierdut este bucuria de a trăi prezentul. Ieri, de Ziua Mondială a Poeziei, brandul de cafea Julius Meinl a invitat oamenii să-și pună telefonul deoparte, chiar și pentru un moment, să își găsească inspirația de a scrie o poezie și să o folosească pentru a plăti o ceașcă de cafea sau ceai. Evenimentul s-a numit simplu „Pay with a poem” (Plăteşte cu o poezie). Şi în acest an cafeneaua dependentă de cultură „Jos pălăria” din Deva s-a alăturat campaniei-manifest. Toți cei care au trecut ieri pragul cafenelei culturale au folosit versurile ca monedă de schimb pentru a primi o cafea sau un ceai, la alegere, din partea casei. Pentru că tot este ediţie de week-end, „Glasul Hunedoarei” vă prezintă câteva dintre cele mai inspirate poezii.

Să te minţi cu mâna pe inimă
Spunându-ţi că nu mai aştepţi nici primăvara,
Cuşca oaselor plină de vidul cuvintelor goale
Care-şi ies nepăsătoare din ele însele
Când durerea agaţă timpul în cui
Ca pe-o haină murdară
şi pe urmă nu mai există pe urmă
Să pândeşti tremurul luminii printre crengile nemişcate ale nopţii
în liniştea plină de înţelesuri a caisului
Când parfumul zambilelor
Pluteşte deasupra mugurilor fremătători
ca un nimb (…)
Ada Beraru

Mirosind a primăvară
Mirosind la o cafea
Stau sub razele de soare
Sorbind, încet din
ceaşca mea
P. R.

Când se deschide prăvălia,
Beau cafeaua la Jos pălăria!
S. R.

Aici, la Jos pălăria
Sărbătorim prietenia
cu cafea şi Marlenka
De luni până duminică.
P. G.

Cafeaua bună în esenţă
Îţi creează dependenţă
Dependenţa nu e rea
Când are aromă de cafea.
N. B.

Ai ce dai!
Omule fiinţă slabă
Unde alergi om cu grabă
Tot zoreşti spre nicăieri
Tu nu vezi că mâine-i ieri?
Fă popas te hodineşte
Nu trăi aşa prosteşte
Care ţi-i în viaţă felul
Sufletul sau portofelul
Ia cumva o cale nouă
şi le-apucă pe-amândouă
Nu trăi aşa heirup
Ai şi suflet nu doar trup.
P. P.

Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea
Pe care-o guşti la început din joacă
Iar după ce a început să-ţi placă,
Ajungi să nu te mai desparţi de ea.
L. B.

Azi am chef de o
cafea
şi o beau aici, în Deva,
La cea mai tare cafenea
Unde îţi scoţi pălăria.
B. I.

Fie ploaie, fie soare
Îmi beau cafeaua cititoare!
B. A.

E prea puţin să spun cât te iubesc
Eu îţi voi arăta altfel iubirea,
Curată, mare, fară să-ţi greşesc,
ştiu mult prea bine, asta mi-e menirea!
R. S.