glasul-hd.ro Web analytics

Me’m tai – tai

FOTO. LIPARI – tihna la superlativ

Insulele Eoliene sunt o apariție misterioasă în largul apelor nordice ale Siciliei. Sunt locuri încântătoare, așa îmi închipui eu viața în Rai. În zilele însorite se pot vedea peisaje ce îți taie răsuflarea și te țintuiesc locului uitând de trecerea timpului. Alteori, totul este învăluit într-o ceață misterioasă, mișcătoare și înșelătoare… Cele 7 insule ale arhipeleagului – Lipari, Vulcano, Salino, Stromboli, Filicudi, Alicudi și Panarea – alcătuiesc un arc vulcanic în Marea Tireniană și sunt astăzi protejate UNESCO.

Existența spectaculoasă a Insulelor Eoliene așteaptă răbdătoare să fie descoperită de noi, călătorii ocazionali. Dacă iernile sunt aici un adevărat iad din cauza vânturilor devastatoare, verile sunt adevărate oaze de frumuseți tihnite și liniștite.
În mitologie, vulcanii acestor insule erau identificați cu gurile iadului. Se spune că vânturile erau păstrate cu sfințenie și ferecate în peșterile insulelor dar au fost oferite în dar lui Ulise, pentru a le purta în călătoriile sale. Echipajul său, curios, a deschis sacul, eliberându-le, ca urmare nava sa a trebuit să se înapoieze în port. Ca urmare, vânturile aici sunt de nestăpânit și imprevizibile.
Am plănuit minuțios călătoria noastră în Sicilia astfel încât să avem o întreagă zi la dispoziție pentru o vizită pe insula Lipari, asta în urma lecturii a numeroase păreri ale unor călători de a căror păreri eu țin seama.
De la Palermo am pornit spre Milazzo, cu mașina închiriată de pe aeroport. Drumul e o adevărată încântare și cu greu te poți stăpâni să nu te oprești la o apă sau o cafea să admiri peisajele minunate ce apar la aproape fiecare cotitură. Iar traversarea aproape la pas a tuturor localităților este o încântare – cu o singură condiție – să nu te grăbești. Iar noi nu ne grăbim, știm de ce am venit în Sicilia – să ne bucurăm de tihna insulei.
Nu puteam să nu ne oprim la Cefalu pentru o cafea bună și o plimbare pe străduța pitorească, dar…să nu uităm că ne așteaptă Milazzo…
Am planificat prima noapte în Sicilia să fie în Milazzo pentru că acesta este cel mai apropiat punct de plecare spre Lipari, insula pe care voiam să o vizităm pentru o întreagă zi. Milazzo este o surpriză plăcută pentru călătorul dornic de așezări vechi și pitorești. Este așezat între două golfuri, are de toate – și castel medieval, și cetate, plaje lungi, viață de noapte, e un mic amalgam de tot ce îmi place.
Hotelul nostru este la doi pași de portul de plecare al feriboturilor, așa că iată-ne în căutarea unui loc de cinat bun că ajungem să ne bucurăm și de priveliștea de seară de vară târzie a falezei, de pregătirile pescarilor pentru a doua zi.
La ferry observăm că noi, turiștii, avem “privilegiul” să plătim de câteva ori mai mult un bilet pentru insule – doar avem un „privilegiu”, nu? Cam de cinci ori mai mult costă același drum pentru un turist față de un localnic. Și nu e discriminare; cică…
La pas prin Lipari
Am ales să vizităm doar Lipari, nefiind deloc pasionați de Vulcano sau Stromboli cu peisajele lor aride, dar unde destui turiști coborau cu rucsaci grei în spate, semn că urmau să le exploreze. Noi suntem mai modești…
Marina Costa se cheamă portul din Lipari și e de fapt în centrul insulei. Abia ajunși acolo ne acostează insistent șoferii de taxi care contra unei taxe de 10 euro fac turul insulei. Abia scăpăm de ei, dorind să ne bucurăm la pas de ceea ce are Lipari de oferit.
Cu cei nici 11.000 de locuitori și ocupând vreo 38 de kilometri pătrați, Lipari este un mic paradis. Are un castel medieval, o fortăreță, un teatru antic cu vedere minunată la Marea Tireniană, străduțe înguste, șerpuinde, printre case vechi, mici taverne pitorești…ce să îți mai dorești?
Ne plimbăm peste tot la pas, într-o tihnă pe care demult am dorit să o avem, și aici am găsit-o…
O mulțime de locuri în care să zăbovești fără să te gândești la nimic, fără să te uiți la ceas și fără să te simți vinovat că nu faci nimic – doar te bucuri!
Mâncarea aici e atât de simplă și de gustoasă…Alegem să luăm prânzul la un local nepretențios, așa cum sunt toate pe aici. Chelnerii sunt familiari între ei, nu se grăbesc, vin copiii lor să îi vadă, nu pare deloc că sunt la slujbă. Dacă ești grăbit, aici nu e locul să mănânci pentru că tu nu ești personajul principal.
Au un fel care se numește Pane cunzato – e o simplă farfurie cu o jumate de pâine proaspătă, cu roșii și oregano, capere cu ulei de măsline și cu diferite alte adaosuri – ton, ricotta sau vinete – acea gustare sățioasă care îți amintește de gusturile primordiale, fără pretenții dar atât de bune – cum e pâinea noastră cu unsoare, de exemplu… Pane cunzato e un fel de gustare de pâine cu ce ai prin casă… Un fel de mâncarea săracului. Ca desert au un degetar de pastă de migdale – grozavă aroma! Sau eternele canoli siciliene, aici decorate cu aceeași cremă de migdale…
O zi întreagă de plimbare prin Lipari e scurtă, și doar picioarele obosite ne fac să ne uităm la ceas și să ne așezăm pentru cafeaua de după-masă la o terasă simplă – dar cu vedere neprețuită – la doi pași de port, în așteptarea întoarcerii la Milazzo.
Tihna la superlativ – asta e Lipari, iar Milazzo este doar aperitivul…

Vezi și

Close