Avem de toate
Acum un an, pe vremea asta, făceam micul bagaj pentru un city break la Milano.
Cercetasem vreo 3 săptămâni încotro să mergem într-o ieșire – ca fetele – și alesesem Milano pentru ușurința de a ajunge în aeroportul din Timișoara -în primul rând-, pentru flexibilitatea programului și pentru Bellagio, atât de aproape.
Cine ar putea să creadă că acum nu ne putem gândi să mergem nici la Herculane, de teama unui virus necunoscut?!?!
Titlul meu era *Avem de toate*.
Într-adevăr, Milano, ai de toate, chiar și umbra unei carantine prelungite!
Groaza de necunoscut, frica unei posibile carantine care te poate prinde cine știe pe unde, teama de necunoscutul unei situații de urgență mă țin acasă.
Ce mă sperie însă e altceva!
Faptul că până și mintea mea nu poate să se gândească la o posibilă plecare.
Că lumea se închide între granițe autoimpuse iar tot ceea ce acum puțină vreme ni se părea la o aruncătură de băț acum ni se pare pe lună.
Pentru o vreme nu mai mem tai-tai!
*Avem de toate* spun și eu acum, ca și italianul tomnatic acum un an!
Și mă bucur să stau A*Kas, citind în blogul meu despre niște locuri din altă viață.
