glasul-hd.ro Web analytics

Me’m tai – tai

Cu capul în nori, prin Capadochia (I) (Galerie foto)

Nu cred că puteam găsi un titlu mai potrivit pentru a vă povesti despre călătoria mea în Capadochia (Cappadocia, în engleză, Kapadokya, în turcă – n.red.). Această destinaţie nu era şi n-a fost niciodată pe primele 5 locuri în lista mea de „to see” (văzut – n.red.). Era doar un nume oriental care suna frumos şi apoi doar o destinaţie unde te puteai plimba cu balonul. Dar, dintr-o întâmplare, o ofertă venită, ca multe altele, pe e-mail, pentru o excursie la Capadochia în luna mai părea tentantă. Transport cu avionul din Bucureşti, preţul foarte bun, plecarea şi sosirea la ore convenabile… aşa că zis şi făcut.

L-am sunat pe Radu, prietenul nostru de călătorit, una dintre puţinele persoane capabile să plece mai repede decât mine într-o excursie sau la orice drum. Am pus la cale excursia în Capadochia.
Afară erau sub 15 grade aici, ziua, iar în poşta electronică reclama ne spunea că în Antalya peste 10 zile apa va avea 27 de grade. N-am mai stat pe gânduri.

Adevărata semnificaţie a expresiei „stare de rahat”

„Sarea şi piperul” acestei călătorii a fost Maria, ghidul nostru, o româncă în jur de 50 de ani. Cu 20 de ani şi mai bine a emigrat în Turcia, îndrăgostindu-se de un cetăţean turc şi căsătorindu-se cu el.
Pe tot parcursul excursiei ne-a umplut timpii morţi, multele ore de stat în autocar, cu o mulţime de poveşti din viaţa ei, din felul în care s-a adaptat în Turcia. Intrând într-o familie numeroasă, multe aventuri prin care a trecut. În urma excursiei şi a poveştilor ei am ajuns să apreciez altfel poporul turc. Ne-a explicat o mulţime de cuvinte româneşti care provin din limba turcă şi am înţeles că de fapt folosimn greşit multe cuvinte. De exemplu, cuvântul „rahat” înseamnă o stare de bine pe care o ai după ce mănânci ceva foarte dulce, aşa cum sunt deserturile lor. Aşa că atunci când spui „am o stare de rahat” e o stare de bine în limba turcă, pe când noi…
Să revenim la excursie. Nu ştiam aproape nimic despre istoria locurilor în care plecam. Norocul nostru a fost Maria şi Domnul Google. După prima zi cu ghida, seara am simţit nevoia să-l întreb pe Google mai multe despre destinaţia noastră, spre ruşinea mea, pentru că, de obicei, atunci când plec undeva, mai întâi mă informez destul de bine asupra destinaţiei. Pentru că, în capul meu Capadochia nu era decât zbor cu balonul peste nişte stânci, peste un decor aproape selenar, ca un fel de şvaiţer la scară mare. Cam atât ştiam eu despre Cappadocia.

Spectacol vizual natural

Capadochia este o regiune istorică din Anatolya Centrală, practic, în estul Turciei din zilele nostre.
În Antichitate se numea „Ţara Cailor frumoşi”, nume dat de perşi. Primii locuitori ai Capadochiei cu mai mult de 2000 de ani înainte de Cristos creşteau cai de rasă celebri pentru frumuseţea lor.
Capadochia astăzi cuprinde o suprafaţă de vreo 5.000 de km pătraţi, dar se pare că în Antichitate era mult mai întinsă. Ea se află la o altitudine destul de mare 1.000 – 1.100 de metri şi are un climat relativ uscat. Când am fost noi acolo, ni s-a spus că nu plouase de mai mult de patru luni, lucru care se resimţea şi în aer.
Ceea ce e interesant în Capadochia este relieful. Este rezultatul activităţii intense a doi vulcani aflaţi în poziţii opuse, care cu vreo trei milioane de ani în urmă au erupt cam în acelaşi timp. Lava care a curs din ei spre poalele lor a creat un relief unic.
Cei doi vulcani nu mai sunt activi astăzi. Dar în cele 3 milioane de ani de la erupţia lor, vântul, ploile, zăpezile, fenomenele de îngheţ-dezgheţ au lucrat în tuful vulcanic ca nişte mari sculptori, creând forme diferite, de la animale şi păsări până la capete de om.. . Este uimitor.

O zonă unică în lume

Mai mult decât acţiunea naturii m-a impresionat ingeniozitatea oamenilor. Datorită faptului că acest tuf vulcanic este o rocă moale, localnicii au scobit stâncile de culoare gălbuie, făcându-şi adăposturi. Satele tradiţionale din Capadochia arată ca nişte imenşi faguri de albine. Cât vezi cu ochii sunt tot felul de scobituri în stânci care, de fapt, sunt intrări în fostele locuinţe ale oamenilor. Am avut prilejul să intrăm în astfel de locuinţe ca o peşteră pentru o familie situată pe mai multe niveluri. Aici oamenii au locuit mii de ani.
Ceea ce este foarte interesant pentru mine a fost să constat că regiunea Cappadocia este una dintre cele mai mari oaze ale creştinătăţii ortodoxe din lume. Aici s-au născut unii dintre cei mai mari părinţi ai Bisericii Răsăritene. Acest loc a devenit şi un refugiu religios în prima perioadă a creştinismului, când creştinii fugiţi de persecuţia romană s-au ascuns în aceste peşteri, ori au excavat sute de locuinţe, zeci de biserici şi mănăstiri. Am văzut şi o mică mănăstire sculptată în tuf vulcanic, în stâncă.
Deşi suntem „cu capul în nori”, ar trebui să vorbesc şi despre buget. Cu toate că oferta iniţială a fost foarte interesantă, de nici 200 de euro de persoană, am sfârşit acest sejur la un buget de 750 de euro pentru două persoane, bani care au inclus totul: transport, avion, hoteluri, cazare, masă şi excursiile de o zi. De fapt în costul iniţial, foarte atractiv, nu intră nicio excursie opţională şi nu intră, cel mai important, zborul cu balonul. Zbor care costă cam 150 de euro de persoană, dar merită.
Recunosc, dacă mi s-ar fi spus costul total de la bun început, n-aş fi plecat. Totuşi, nu regret nicio clipă că am făcut-o. Capadochia este o adevărată minune. Un loc magic, de-a dreptul.
Ah, era să uit: săptămâna viitoare vă spun şi cum a fost cu balonul.