Amintiri de Paşte din copilăria lor, a politicienilor

I-am „stresat” cu telefoane luni în şir, i-am criticat atunci când am considerat că greşesc, iar în Joia Mare, am decis să-i sunăm din nou şi să le adresăm o întrebare total neaşteptată pentru ei, politicieni ai judeţului: „Care este prima amintire legată de Paşte din copilăria Dumneavoastră?”. Ne aşteptam la răspunsuri foarte asemănătoare. N-a fost chiar aşa.

Dorin Gligor (vicepreşedinte al Consiliului Judeţean): „Puşcatul cu ţeava (obicei) e cea mai importantă amintire a mea din copilărie, legată de Sărbătoarea Paştelui. Aveam ţevi lungi de vreo doi metri, groase de cel puţin doi ţoli, părinţii care lucrau la întreprinderi miniere ne aduceau carbid, şi ne puneam pe puşcat cu două săptămâni înainte. Ne adunam pentru asta în special în curtea şcolii din Baia de Criş. Ţin minte că, odată, a venit Miliţia să ne ia la întrebări, dar până la urmă ne-a lăsat în pace”.

Laurenţiu Nistor (deputat): „Mergeam la Târnăviţa, la biserică, la slujbă. Ţin minte că, după ce că aveam de mers vreo 3 kilometri pe jos, ceea ce era cam mult pentru un copilaş, slujba dura ore-n şir şi eu cu greu am rezistat să stau atâta timp în picioare, aproape nemişcat. După slujbă mă dureau picioarele de numa’-numa’. Din păcate satul Bejan – Târnăviţa a fost apoi strămutat de comunişti ca să lase loc unui depozit de zgură şi cenuşă”.

Viorel Arion (primarul municipiului Hunedoara): „Am copilărit în oraşul Hunedoara, aşa că nu se prea mergea la biserică de Paşte. Îmi amintesc însă primele ouă vopsite cu ajutorul cojilor de ceapă. Făceam câte un coş întreg cu ouă vopsite astfel. Pe unele le mai şi ornam cu ajutorul acelei vechi metode a frunzei de trifoi, sau ce-o mai fi fost, prinsă într-un ciorap de damă”.

Florin Cazacu (primarul municipiului Brad): „Aveam vreo şase ani cred, când am mers la slujba de Paşte, la biserica de pe colină, din Brad. Momentul în care preotul mi-a dat paştele mi-l amintesc foarte clar. Ţin minte că, tot atunci, fusesem fascinat de cât de multe lumânări erau aprinse în acea biserică”.

Petru Mărginean (primarul municipiului Deva): „În prima zi de Paşte, în grădina casei lor din Deva, bunicii îmi ascundeau cadourile prin iarbă, îmi spuneau că le-a adus iepuraşul, iar eu trebuia să le caut. Erau dulciuri, jucării…. Era o grădină destul de mare, de vreo 1.000 de metri pătraţi, aşa că aveam de căutat destul. În jumătate de oră rezolvam problema asta”.

Emil Rîşteiu (primarul oraşului Simeria): „Am copilărit în comuna Bistra (judeţul Alba), iar acolo era un obicei numit «Prăcşorul». Flăcăii, ca un fel de «crai», mergeau prin sat, însoţiţi de muzicanţi şi, într-o ordine clar stabilită îşi alegeau «crăiesele», apoi invitau pe toată lumea la joc, în centrul satului. Când vine vorba de Paşte, tot timpul îmi aduc aminte de acel obicei din satul natal”.

Adrian David (vicepreşedinte interimar al Consiliului Judeţean): „Îmi aduc aminte prima slujbă de Paşte, la Biserica Ortodoxă Iscroni – Aninoasa. Şi mai bine-mi aduc aminte pregătirile pe care bunica le făcea pentru ca noi să avem ouă care să nu se spargă uşor la concursul care se făcea imediat după slujbă, în curtea bisericii. Nu mă-ntrebaţi ce metode avea bunica, erau secrete. Era distractiv: unii încercau să folosească ouă de lemn, alţii veneau cu ouă de câţă (bibilică – n.red.).

Dan Bobouţanu (viceprimarul municipiului Hunedoara): „Eu am avut ghinionul de a fi posesorul celui mai solid ou roşu. Tatăl meu mi-l făcuse, nu ştiu cum. Nu ştiu cum l-a fiert, cât l-a fiert, dar mi l-a dat şi am ieşit cu el pe stradă, în Teliuc, la tradiţionalul concurs de spart ouă. Pe-atunci era obligatoriu ca oul spart să fie mâncat de cel care-l sparge. Am mâncat atâtea ouă că am făcut o indigestie foarte urâtă”.