Profil de campion: un hunedorean se numără printre cei mai tineri Maeștri Emeriți ai Sportului

La nici 23 de ani, numele său se va regăsi pe lista Maeștrilor Emeriți ai Sportului. Asta după ce, la finele lunii martie, a reprezentat, cu succes, România la Campionatele Europene de Karate Tradițional Fudokan, desfășurate la Napoli, Italia. A urcat de trei ori pe podiumul continental, la seniori, asta deși a concurat, tot timpul, cu două degete rupte! Și nu e la prima „ispravă” de acest gen. În ultimii ani, podiumul internațional a devenit o obișnuință. Tocmai de aceea, a devenit eligibil pentru titlul amintit mai sus.

A făcut pasul spre capitală în urmă cu trei ani pentru a urma cursurile Academiei de Poliție. N-a lăsat, în niciun moment însă kimono-ul și centura neagră în urmă. Ba spune că „uniforma” de pe tatami și cea de la Academie merg mână în mână. Florin Mureșan (foto) a pășit prima dată pe suprafața ce își are originile în Japonia antică, acasă, la Deva, la Ryu-Do (sensei Teodor Telembici), club pentru care a și strâns sute de medalii. Și nu, nu e o exagerare! „Am pierdut șirul numărătorii undeva pe la 180. Dar loc pentru altele încă mai este!”, povestește, zâmbind, hunedoreanul. Acum evoluează pentru Olimpia București, una dintre grupările cele mai importante din țară, în această disciplină. Medaliile vin în continuu.

„Vedi Napoli e…vincere!”

Adaptarea frazei de mai sus se potrivește din plin pentru Florin. S-a regăsit în lotul de 25 de karateka care au reprezentat România la Europenele din orașul de la poalele Vezuviului. Și-a câștigat acest drept după evoluțiile fără cusur de la Naționale și n-a dezamăgit nici în sudul Italiei. Asta deși a plecat în peninsulă cu două degete fracturate. „M-am accidentat la antrenamente, dar nici n-am vrut să aud de doctor. Știam că dacă mă duc la consult o să mi se recomande repaus, ceea ce însemna să ratez Europenele. Lucru pe care nu-l concepeam! M-am simțit foarte pregătit pentru această întrecere și n-aveam de gând să ratez această oportunitate. Oricum, din momentul în care am pășit pe tatami, am uitat de orice”, spune tânărul karateka. Și a pășit apăsat! Trei medalii în fiecare probă la care a luat startul: de două ori aur, la fuku-go (probă specifică karate-ului tradițional, ce constă în desfășurarea întrecerii în tururi alternative de kata și kumite, fiecare tur fiind eliminatoriu – n.red.) și kumite echipe (alături de Adrian Cojocaru, Oliver Dobre și Mircea Popa), și un bronz, la kumite individual.  „Ca la orice competiție cu participare numeroasă, a fost foarte dificil. De pildă, la kumite individual am întâlnit în primul tur un adversar mult mai experimentat, pe care îl admirasem la alte competiții și care era văzut ca favorit. Am dat însă ce am avut mai bun și am trecut de el. Foarte greu a fost și la echipe, acolo unde cei mai puternici adversari au fost sârbii. Ei, ucrainenii și rușii sunt, tot timpul, printre fruntași. De câțiva ani însă România e tot mai sus pe podium”, continuă Florin.

Prea puțin din partea statului

Hunedoreanul povestește și un aspect mai puțin cunoscut legat de practicarea karate-ului tradițional. Sprijinul din partea Federației, sau a Ministerului e aproape inexistent. Kimono-uri și treninguri. Și cam atât. „Păstrând proporțiile, în karate tradițional e ca și în tenis. Sportivii sunt nevoiți să își găsească sponsori pentru a participa la competițiile internaționale. Da, sună ciudat, dar aceasta e situația. Bugetul Federației nu poate acoperi astfel de costuri, dar, culmea, Ministerul dă bani pentru competițiile naționale și pentru cantonamente interne. O anomalie, și, din nefericire, lucrurile nu par să se schimbe. Vorbim de o disciplină care nu beneficiază de un marketing extraordinar, imaginea se vinde greu, asta deși, an de an, sportivii de la loturile naționale adună medalii la Campionatele Mondiale sau Europene. Sigur, suntem remunerați după aceste rezultate, e totuși sport de performanță, dar niciodată nu știm când și care va fi suma ce ne revine”, adaugă sportivul din Deva.

„Karate-ul, mai mult decât o pasiune, un adevărat stil de viață”

Chiar și așa, Florin n-are de gând să renunțe. De fapt, nu își aduce aminte să fi renunțat la orice altceva, până acum! Cu atât mai mult la karate, la sport. Se antrenează de mai bine de doi ani la clubul Olimpia, sub îndrumarea lui sensei 5 Dan Adrian Nedeloiu și și-a fixat deja următorul obiectiv: aurul la Mondialele de la Soci, de la finele anului. Asta deși și cursurile Academiei îl țin mai mult decât ocupat. Drumul de la centura neagră la epoleți e scurt, dar nu-l pune deloc în dificultate. „De renunțat la karate, la sport, am să renunț doar când nu o să mai pot fizic. E deja, de prea mult timp, mai mult decât o simplă pasiune. E un mod de viață, un stil de viață. Sănătos și ordonat. Merge mână în mână cu Academia. De altfel, cei de aici mă susțin necontenit, iar asta mă face să vreau tot mai mult. Firește și părinții au jucat un rol important în dezvoltarea mea. M-au ajutat absolut tot timpul și reprezintă adevărate modele pentru mine și le mulțumesc, zilnic, pentru tot ceea ce au făcut pentru mine”, mai spune tânărul sportiv.