glasul-hd.ro Web analytics

Me’m tai – tai

Me’m tai – tai (Galerie foto)

Cu capul în nori, prin Capadochia (II)

Aproape fiecare drum lung sau excursie se transformă, pentru mine, într-o aventură. Apoi devine o poveste frumoasă pe care le-o spun şi celor care doresc să o afle. Săptămâna trecută am început să vă povestesc despre experienţa mea în Capadochia. Am lăsat pentru a doua parte ce era şi mai bun, şi mai frumos.

Zborul cu balonul, indiferent că se întâmpla în Capadochia sau altundeva, era un „must” („trebuie neapărat” – tradus din engleza americană – n.red.) aşteptat de multă vreme. Aşa cum îmi dorisem ani la rând să fac scufundări şi să ating broaştele ţestoase aşa mi-am dorit să merg şi cu balonul. Scufundările în ocean şi întâlnirea cu broaştele ţestoase fusese deja „bifată” (poate o să vă povestesc şi despre asta într-un episod viitor).

Excursia în Capadochia a durat o săptămână, iar zborul a fost programat pentru a treia sau a patra zi. Ştiu ei turcii de ce l-au lăsat pe mai târziu în program. Pe tot parcursul excursiei am avut „stresul” vremii nefavorabile sau „stresul” vântului. Stres care era întreţinut cu bună ştiinţă şi cu măiestrie şi de către organizatorii excursiei. Până la momentul zborului un lait-motiv este această întrebare: zburăm sau nu zburăm? De aici apar şi derivate: „bate vântul, nu bate vântul?” ori „vine firma care se ocupă de zboruri după noi sau nu vine?”. Aceste refrenuri nu fac decât să sporească „suspansul” şi să alimenteze şi mai mult emoţia.

Furnicarul matinal

În dimineaţa zilei stabilite, trezirea se dă la 04.30. Eu aproape că nici n-am dormit având mereu în minte cuvintele ghidei noastre, Maria: „Cine nu coboară la timp din cameră pierde zborul”. Ne urcăm în microbuze şi, după câteva zeci de minute, ajungem în mijlocul unui câmp în care găsim o impresionantă desfăşurare de forţe: un furnicar de oameni roind în jurul a peste 100 de baloane aproape gata-pregătite de zbor. Dacă stai să te uiţi mai bine, constaţi că nimeni nu face aici lucruri la întâmplare. Deşi sunt cu sutele şi guralivi din cale-afară, fiecare om se învârte doar în jurul balonului pe care îl deserveşte. Sunt profesionişti cu experienţă. Încă de pe drumul spre locul de decolare am aflat că, până-n urmă cu câţiva ani, printre ei se strecurau şi escroci care zburau la preţuri mult mai mici dar care nu îndeplineau toate normele de siguranţă. Acum sunt organizaţi într-o asociaţie, respectă cu toţii nivelul minim de preţ şi sunt supervizaţi de Autoritatea Aeronautică din Turcia. Furnicarul de oameni deja existent sporeşte cu sute de turişti coborâţi din microbuze sau autocare. Oameni de toate vârstele, din toate colţurile lumii, de toate condiţiile sociale şi chiar şi fizice. Vrei să zbori cu balonul dar eşti într-un scaun cu rotile? Nicio problemă! Primeşti tot ajutorul să-ţi îndeplineşti visul. În această categorie observ chiar şi o persoană pe targă dusă spre nacela unui balon. Da, vrea să zboare şi i se îndeplineşte dorinţa. Şi asta înseamnă „industria ospitalităţii” (o industrie pe care turcii au început s-o înveţe cu adevărat doar prin anii ’90, dar au depăşit România cu ani lumină – n.red.).

Senzaţii de genul „odată-n viaţă”

Noi nimerim în nacela unui pilot (autorizat, normal) cu 10 ani de experienţă şi 3.600 de ore de zbor la activ. Toţi cu zâmbete largi pe chipuri, nereuşind nicicare şi nicicum să ne ascundem emoţiile. De fapt, deşi diferenţele de vârstă din grup sunt mari, toţi ne bucurăm ca nişte copii de clipele astea.
Se face 5 şi jumătate dimineaţa. De după linia orizontului mijesc primele raze de lumină naturală. Se amestecă pe ici pe colo cu flăcările mari şi spectaculoase ale instalaţiilor baloanelor (cu aer cald). Aproape fără să ne dăm seama, începem să ne ridicăm de la sol. Noi şi alte peste 100 de baloane. În acelaşi timp. Soarele iese şi el de după linia orizontului cam în acelaşi ritm în care se ridică şi baloanele. Frumuseţea spectacolului e foarte greu de descris în cuvinte. Mă apuc şi fac poze. Din fericire, după o vreme îmi dau seama că trebuie să mă opresc. Dacă o să continui să tot fac la poze, ratez, de fapt, momentul. Mă las cuprinsă de un adevărat caleidoscop de emoţii. La un moment dat ajung să fiu singură. Doar cu cerul deasupra, cu soarele pe un obraz şi cu „ciudăţeniile” în forme spectaculoase sculptate în tuf vulcanic de natură pe parcursul a milioane de ani. Senzaţia de plutire în razele calde ale soarelui îmi dă impresia că sunt, de fapt, total singură aici şi că zbor cu propriile mele puteri. Din când în când, priveliştile minunate sunt „acoperite” în mintea mea de scene din viaţă cu care mă trezesc că-mi trec prin faţa ochilor. Mă cuprinde o recunoştinţă deplină pentru tot ce mi-a fost dat să trăiesc până în acest moment, dar şi în acest moment.

După o oră şi jumătate în care momentele de meditaţie alterneată cu cele de reverie sunt readusă-n „timpul real” de spectacolul aterizării. Şi decolarea a fost un spectacol, şi zborul a fost un spectacol, şi aterizarea trebuie să fie. Pentru că turcii fac spectacol din orice atunci când vine vorba de turism, sau turişti. Balonul se îndreaptă încet şi sigur spre un vârf de deal pe care stă un jeep. Ghiciţi ce! Nacela baloului ajunge, nu lângă, ci PE acel jeep. O aterizare la punct fix cu ditamai balonul. Lângă jeep, turci îmbrăcaţi în costume populare, cu instrumente tradiţionale, şampanie şi gustări. La 9 dimineaţa.

Experienţa zborului cu balonul a fost atât de intensă încât am şi uitat ce-am mai făcut după aceea, în acea zi.

Seminţele ţin loc de psiholog

Aş mai dori să vă împărtăşesc o curiozitate despre Turcia. În sutele de kilometri parcurşi cu microbuzul sau autocarul în acea săptămână, am văzut mii de hectare de plantaţii de bostani. Am întrebat „De ce atâtea?”. Am aflat că nu se face neapărat ulei din seminţele de bostan ci seminţele sunt, pur şi simplu, mâncate. Seminţele de bostan reprezintă principalul liant de socializare în Turcia. Glumind puţin, ghida noastră, Maria, ne-a mărturisit că meseria de psiholog nu este prea răspândită aici pentru că turcii îşi împart necazurile şi bucuriile în timp ce socializează mâncând seminţe.