glasul-hd.ro Web analytics

Me’m tai – tai

Favignana – „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”

Am stat pe gânduri dacă să abordez sau nu subiectul acesta într-un articol. Pentru că e riscant să fii sincer spunând și ceea ce te-a dezamăgit la o destinație, nu doar să ridici în slăvi frumuseți mai mult sau mai puțin cunoscute.

În cercetarea mea anterioară excursiei de o săptămână, de anul acesta, în Sicilia, am ezitat puțin în a programa o zi și pe insula Favignana, pentru că Lipari era un „must see” (traducere – de văzut neapărat – n.red.). Dar, pentru că sunt o împătimită a drumurilor pe ape, iată că am făcut loc de o zi și pentru o vizită pe Favignana.

Un hotel foarte mic

Două zile am stat în Trapani, la un hotel pentru care am avut nevoie de mai mult de trei ore până să îl găsim, cu toate că se află în „buricul târgului”. Mare mare problemă a fost și parcarea mașinii, pentru că aici au niște reguli foarte severe și complicate (la prima vedere, pentru mine). Pe bulevardul – faleză se poate parca pe o parte sau pe alta (evident, contra cost), în funcție de ziua săptămânii (pentru a asigura front de lucru mașinilor care curăță strada). Parcarea nu e deloc ieftină. Sunt automate care te taxează iar pentru o zi plătești cam 38 de euro. Colac peste pupăză, câte doi angajaţi ai primăriei patrulează permanent pentru a-i identifica pe cei rău-platnici. Iar dacă mașina ta rămâne pe partea care nu trebuie, atunci să vezi ce umblătură și ce cheltuială!

Asfel că în cele 2 zile cât am stat în Trapani am fost un pachet de stress din cauza parcării mașinii închiriate.

Să revenim la poveste. Într-un final am găsit hotelul (nou, de altfel, dar ca o clădire plombă între 2 clădiri vechi și insalubre). E atât de mic încât pe fiecare palier avea doar două camere (minione) iar baia – ce să spun, cred că arhitectul și-a dat doctoratul în minimalism (avea sub doi metri pătrți, cu tot cu duș). Dar designul camerei și al hotelului, calitatea materialelor, localizarea (aproape de port, la 8 minute de mers pe jos), liniștea din interior (izolație perfectă), salteaua (super), ne-au asigurat odihna perfectă în Trapani.

Etapă scurtată cu o zi

Cu o populație sub 80.000 de locuitori, acest oraș de pe coasta vestică a Siciliei se întinde de-a lungul coastelor Mării Tireniene (Marea Tireniană este un fel de braț vestic al Mediteranei, care nu începe neapărat într-un punct fix).

În afară de linia sa de litoral, pe Coasta Trapani se aliniază o mulțime de mici orășele (Alcamo, Mazara, Castellamare del Golfo -unde am poposit neprogramat pentru o zi și a fost grozav! – Erice, Marsala, San Vito lo Capo și încă alte câteva. Fiecare localitate, cât de mică, este un amalgam de vestigii istorice, artă și natură care ar merita vizitate de cei pasionați de antichități.

Hotelul nostru are un fel de recepționer care pare că s-a școlit pe vremea Inchiziției (așa atitudine are)

La întrebările mele referitoare la puncte de atracție sau de orarul de feribot răspundea printre dinți și foarte zgârcit. Oricum, acolo am stat două zile în loc de trei, cum programasem. Aproape de Trapani este Erice, un orășel antic aflat la o altitudine de vreo 800 m, care a fost stăpânit de-a lungul istoriei de fenicieni, greci, romani, și ce popoare migratoare au mai trevcut pe aici. Nu am ajuns la Erice din cauza întregii dezamăgiri provocate de Trapani și Favignana..

În ziua următoare, dimineața uit de toate neajunsurile și pornim spre port, de unde feribotul ne va duce în nici 20 de minute spre Favignana, cea mai importantă din insulele Egadi.

Iarăși dăm peste prețurile discriminatorii pentru turiști – ca de altfel peste tot în Sicilia – iar feribotul în care ne înbarcăm suferă enorm la capitolul curățenie. Geamurile sunt aproape mate de cât de vechi și zgâriate sunt, amintindu-mi de ferestrele trenurilor noastre încețoșate de atâtea decenii de folosinţă.

Dezolare

Tânjeam după o zi frumoasă, așa cum fusese în Liparia, dar, ce să vezi: Favignana ne întâmpină ca o doamnă obosită și veştejită care nu face nici un efort pentru a-și masca trecerea anilor, într-un capot peticit și mirosind a mâncare ieftină și proastă. Înarmați cu o mică hartă, dar deja cu gândul că nu vom sta mult pe aici, pornim în explorarea insulei. Cea mai apropiată plajă, Lido Burrone, plină de alge și de oameni cam dubioși, ne face să ne întoarcem rapid pe străduțele pustii și aride. Deși e sezon turistic, majoritatea crâșmelor sunt închise. Doar din loc în loc mai e câte o tarabă de suveniruri răsuflate și din cale-afară de scumpe.

Două ore a durat șederea noastră acolo, iar în așteptarea întoarcerii am gustat un degetar de cafea atât de concentrate că părea vâscoasă ca un sirop. Și ne-am îndulcit cu specialitatea locului – crema de fistic, de o aroma grozavă …

Se pare că pe Favignana vin mai mult cei dornici de viață de noapte bogată (când nu văd și mizeria de pe acolo…, sărăcia lucie și maghernițele abandonate.)

Tot răul spre bine. Cu regretul jumătății de zi pierdute, al banilor dați pe feribot și a iluziilor deșarte, am mers la hotelul nostru capsular și ne-am odhinit în tihnă, iar seara am luat o cină de neuitat cu apusul soarelui mângâind Marea Tireniană și savurând un vin de Marsala (că doar eram la el acasă) hotărâți fiind ca a doua zi să o luăm din loc.

cof

 

Tags

Vezi și

Close