Extremele geografice ale judeţului se repopulează

Cine a apucat să petreacă măcar o oră în Uricani, Bulzeştii de Sus, Romos şi Lăpugiu de Jos îşi dă seama cât de variat şi frumos este judeţul Hunedoara. Cele patru unităţi administrative au pe teritoriile lor extremele geografice încă locuite ale judeţului Hunedoara: Câmpu lui Neag (lângă Uricani), Ruseşti (comuna Bulzeştii de Sus), Holdea (comuna Lăpugiu de jos) şi Pişchinţi (comuna Romos). Cu cinci ani în urmă, cel puţin două dintre ele riscau să dispară.

Acum situaţia s-a schimbat din acest punct de vedere: toate se repopulează. Este însă singurul element comun al celor patru sate. În rest, în fiecare localitate amintită se trăieşte aproape la fel ca-n urmă cu cinci – zece ani.

Câmpu lui Neag „creşte”

Satul care aparţine de oraşul Uricani a supravieţuit cu greu industrializării comuniste. În anii ’80 a fost distrus aproape în totalitate de exploatarea minieră de suprafaţă, continuată apoi cu o galerie. În fosta vatră a satului a rămas acum un lac. Casele grupate în pâlcuri încă mai sunt animate, iar, între ele, după 1998, au apărut şi case de vacanţă. Ioan Manolesc are 84 de ani şi îşi duce zilele în cea mai sudică gospodărie a judeţului. Se numără printre localnicii din Câmpul lui Neag care au refuzat relocarea la Uricani, între 1984 şi 1987. A avut noroc cu stâna pe care o avea un pic mai sus, pe valea pârâului Rostoveanu. A transformat-o în locuinţă şi mărturiseşte că nu ar sta pentru nimic în lume două zile la rând, la oraş. Are şi vecini noi, oameni cu stare care şi-au ridicat aici case de vacanţă. „Spre deosebire de oraşul Uricani, la Câmpu lui Neag avem o creştere a numărului de locuitori. Asta în principal datorită faptului că oamenii de acolo sunt foarte legaţi de casele lor. În plus, s-a refăcut şi drumul pe o lungime de 1,5 km, în centrul localităţii. Se trăieşte mai bine la Câmpu lui Neag decât în oraş”, spune primarul oraşului, Dănuţ Buhăescu. Băştinaşii din cea mai sudică localitate a judeţului Hunedoara sunt momârlani. Strămoşii lor s-au stabilit aici cu vreo două veacuri în urmă şi se ocupau cu creşterea animalelor.

Ruseştiul speră la supravieţuire

În extrema opusă a judeţului, la Ruseşti, se reaprinde speranţa supravieţuirii satului. Situat la doar câţiva kilometri de muntele Găina, în comuna Bulzeştii de Sus, satul avea doar 17 locuitori, cu cinci ani în urmă. Primarul de la acea vreme spunea că, în 10 ani, satul va rămâne pustiu. Au mai murit sau au mai plecat localnici din Ruseşti, dar numărul de locuitori a rămas acelaşi: „Au venit patru familii din judeţul Arad. Au cumpărat câte-o gospodărie şi trăiesc la aer curat, apă curată. Unii şi-au făcut şi câte-o plantaţie de zmeură. Altfel numărul locuitorilor ar fi scăzut dramatic la Ruseşti”, spune primarul comunei, Mirel Suba. Cel mai nordic sat locuit al judeţului e situat la 30 de kilometri distanţă de Brad, iar ultimii trei kilometri de drum sunt foarte greu de parcurs. Pe unele porţiuni drumul este impracticabil chiar şi vara, când plouă sau imediat după aceea, din cauza pământului lutos din zonă. „Anul ăsta şi la anul rezolvăm problema. În toamna asta băgăm acolo un utilaj şi începem pietruirea, pe bani de la bugetul local”, promite primarul.
La Ruseşti, cu excepţia celor patru familii venite din Arad, se trăieşte la fel de greu. Deşi a fost reelectrificat abia în 2004, sunt mari probleme cu linia electrică. Mulţi dintre bătrânii rămaşi aici au pensii infime. „Unii sunt atât de săraci încât nici nu prea au ce mânca”, mărturiseşte un localnic din Bulzeşti, care cunoaşte bine comuna, dar care vrea să rămână anonim.

Viaţa dulce de la Pişchinţi

În extrema estică a judeţului s-a trăit mereu mai bine decât în celelalte părţi. Bătrânii din Pişchinţi spun că satul a fost mutat din Lunca Mureşului, între colinele domoale în care este şi acum. Terenul e mănos şi, cu toate că populaţia e destul de îmbătrânită, motive de nemulţumiri n-ar prea fi. Repet: dacă e să ne raportăm doar la condiţiile de viaţă din Ruseşti, de exemplu. „În Pişchinţi n-au fost niciodată case părăsite. Oamenii trăiesc binişor, aş putea spune. Bătrânii care nu mai pot lucra pământul îl dau în arendă, iar de câţiva ani, e o concurenţă între două firme mari care doresc să preia terenuri în lucru, în zonă. Cei care mai sunt în putere, muncesc la complexul zootehnic de lângă sat şi aşa îşi completează veniturile. Sporul natural este negativ şi aici, dar sunt destui copii care revin în casele părinteşti”, spune primarul comunei Romos, Mircea Pătrânjan. Până-n 2000, bărbaţii din Pişchinţi mergeau la muncă 80 la sută la uzinele din Cugir, restul la Orăştie. Acum, la Cugir, oraş situat la doar o oră de mers pe jos, „peste deal” mai merg doar gospodinele cu surplusul de produse agricole din gospodării. Este şi cazul soţilor Damian şi Luciana Lomonar, proprietarii celei mai estice gospodării din judeţul Hunedoara, de la gardul casei lor până la limita cu judeţul Alba nu sunt decât 500 de metri. „Suntem foarte mulţumiţi de viaţa dusă la Pişchinţi. Dacă aş avea şi eu un servici, chiar aş putea zice că-i o viaţă de nota 10. Aşa… e de nota 9, deocamdată”, spune Luciana Lomonar.

Holdea – un uşor reviriment

Doar 17 familii locuiau, cu cinci ani în urmă la Holdea, cea mai vestică localitate a judeţului Hunedoara. Acum sunt 32, după cum spune primarul comunei Lăpugiu de Jos, Alin Chiorean. „Sunt oameni care au copilărit aici şi se reîntorc la casele natale. Avem şi două familii din Braşov care şi-au cumpărat case şi s-au mutat la Holdea”, explică primarul. Satul a mai fost o dată salvat de la dispariţie, cu vreo 20 de ani în urmă. Atunci, mai multe familii de maramureşeni veniţi să muncească la exploatările forestiere din zonă s-au stabilit la Holdea. În 2010 unele dintre aceste familii se relocaseră, din nou, şi părea că satul e din nou în pericol. Şcoala se desfiinţase pentru câţiva ani, clădirea s-a degradat şi, cinci ani la rând, copiii care reapăruseră în sat au învăţat carte într-un container metalic. Un demers susţinut de mass-media locală şi centrală a făcut ca, la Holdea, să reapară o şcoală nouă care se închide din nou, dar nu pentru multă vreme: „Doi copii au fost mutaţi la Lugoj, iar ceilalţi patru au fost relocaţi la şcoala centrală. Din 2017 vom avea însă, din nou, opt copii la Holdea şi şcoala va redeveni funcţională”, spune Alin Chiorean. Primarul mai spune că, la anul, se va asfalta drumul dintre Coseşti şi Holdea, iar, după ce autostrada Lugoj – Deva (care trece chiar pe lângă Holdea) va fi gata, se va putea asfalta şi drumul care leagă satul de Drumul Naţional 68 A (Dobra – Făget – Lugoj).