Devenii și Revoluția din 1989. Între incertitudine, nostalgie, frică şi speranţă de mai bine
În aceste zile, românii comemorează 25 de ani de când regimul comunist a fost înlăturat. Cei mai mulți dintre deveni se bucură că au scăpat de auspiciile acestui regim, dar există și voci care spun că unele lucruri erau mai bune atunci, raportate la vremurile de acum.
Sunt 25 de ani de când România a ieșit de sub regimul dictatorial al lui Nicolae Ceașescu. Declanșarea Revoluției din 1989 i-a speriat pe deveni, care susțin că s-au închis în casă și au ieșit doar dacă era neaparat nevoie. Ludovic Szekely susține că cel mai frică i-a fost pentru copii, asta după ce a auzit zvonuri cum că apa ar fi otrăvită. „La Revoluție ne-a fost frică pentru copii, pentru că cineva a anunțat că apa este otrăvită. Sincer, nu sunt nostalgic după regimul ceaușist, dar trebuie să recunosc că atunci era mai bine doar pentru că oamenii aveau locuri de muncă și pentru că tinerii aveau posibilitatea să îşi cumpere un apartament, sau să își facă o casă. Dar doar din acest punct de vedere e bine. Acum, dacă ai chef, poți merge liniștit în străinătate să mănânci o înghețată. Atunci era interzis doar să te gândești la asta. Acum e mult mai bine, dar e o mare problemă cu tinerii care nu au locuri de muncă”, susține deveanul.
„Mereu e loc de mai bine”
Viorel Butaș spune că în momentul în care a început Revoluția, el era la serviciu (Termocentrala Mintia) acolo unde s-a organizat o trupă care a venit la Deva și l-a scos afară din birou pe prim–secretarul de partid pe care l-au predat Poliției. „Eu lucram la vremea respectivă la Mintia, la energo–utilaje. De acolo am format o echipă cu alți colegi de-ai mei și am mers la Comitetul Județean de unde l-am scos afară pe prim–secretarul de partid și l-am predat Poliției. Acum, după 25 de ani şi după ce am scăpat de comuniști e mai bine, dar se poate şi mai bine. Am lucrat peste 46 de ani și am o pensie de 779 de lei, din care trebuie să plătim facturi, să ne luăm medicamente și să mai și mâncăm”, povesteşte septuagenarul. Vasile Tănase spune că nu a făcut nimic special în perioada Revoluției. A făcut doar drumuri de acasă spre spital, având în vedere că soția sa trebuia să nască. Acesta mai susține că i-a fost frică doar să nu se întâmple ceva la spital. „Eram foarte agitat în acea perioadă pentru că soția trebuia să nască și mie îmi era teamă să nu se întâmple ceva prin spital, asta pentru că orașul era oarecum cam nesigur. Îmi aduc foarte bine aminte că de la Timișoara erau în tranzit oameni ce mergeau la București cu ciomege și bâte. Mă bucur enorm că am scăpat de acel regim comunist și sper din tot sufletul să devenim și noi o democrație pură”, mai spune Vasile Tănase, la 25 de ani de la Revoluţie.
