glasul-hd.ro Web analytics

Interviu

Prof dr. Adrian Gorun, după ce a demascat şarlatania universitară, vorbeşte despre un alt fapt grav: „În Ministerul Educaţiei sunt şi analfabeţi trimişi să controleze universităţile”

În ediţia noastră de joi, 31 mai, publicam prima parte a interviului acordat de prof. dr. Adrian Gorun (Președintele Senatului Universității „ConstantinBrâncuși” din Târgu-Jiu) jurnalistului gorjean Vasile Gogonea. În acea primă parte a discuţiei, Adrian Gorun demasca „şarlatania universitară”, un fenomen ale cărui prime victime au fost mai mulţi profesori universitari valoroşi. Vă expunem mai jos partea a doua a interviului. Facem acest lucru pentru că aproape orice hunedorean speră să-şi trimită copilul la o facultate bună, în România, peste 2, 10 sau 15 ani.

Vasile Gogonea:

Dar, de ce credeți că organismul consultativ numit Consiliul Național al Rectorilor nu intervine?

 Adrian Gorun: – Consiliul Național al Rectorilor? Să fim serioși! El este confiscat de câțiva – rectori, bineînțeles! – „aleși” de ceilalți să-l conducă. Acest „organism consultativ” – înființat exact ca orice SRL, printr-o încheiere notarială la Brașov – nu a funcționat foarte bine niciodată, dar cum este un fel de „oficină” ministerială, care se întrunește, „dezbate” din fiecare problemă câte ceva, dau hotărâri pe care cele mai multe senate universitare – constatându-le aberante – nici nu le aplică. Adică, acest C.N.R. se bagă și el în seamă, aberând pe teme despre care unii membri nici măcar nu au habar. Și vreau să fiu bine înțeles: sunt și rectori valoroși, destoinici, dar nu fac parte din conducere, acceptând statutul de masă de manevră a unor „câmpeni”, „costoi”, „popi” și ce-or mai fi pe acolo. A, da! Uitasem că mai sunt și unii „gigei” mari „specialiști” în educație, unul adus în fruntea ministerului și devenit indispensabil, deși – în afară de faptul că e prorector de … rector – nu-l recomandă nimic în alte domenii decât cel al ingineriei în mașini agricole. Zice, prin CV-ul lui că deține o diplomă pe la ASE din care ar rezulta că în câteva luni s-a școlit în ale educației, dar dacă se vede cumva ofensat, îi reamintesc eu cam cum a fost cu acel „stagiu” de… formare. Iar dacă cei care conduc C.N.R.-ul se vor supăra, le vom aminti cam ce fac ei cu banii pe care îi percep drept „cotizații”, de pe la universități, invocând că recunoașterea „calității de membru” în C.N.R. este dependentă de achitarea cotizației. Ceva tot trebuie să le spun „ceneriștilor” de frunte: le spun – chiar dacă am aflat că președintele e cam iute la mânie, fiind supărat că Senatul Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu i-a destituit rectorița pe care o aprecia – că nu prea este moral ca pe o penurie financiară avansată în care se zbate „sistemul” să transforme toate întâlnirile lunare în ospețe pe la munte sau pe la mare – unele încheiate cu partide de vânătoare. „Recreative”, bineînțeles! Pentru că-mi întărește – domn’ președinte – convingerea că ideea ce le bântuie azi mintea multora dintre ei, cea cu „științele și domeniile inteligente”, pe la asemenea chermeze și partide de vânătoare le-a virusat mintea.

Nu aveți o părere prea bună despre minister și C.N.R. …

A.G: Vă înșelați. Eu nu generalizez și știu să fac distincție între valori și fapte, faptul brut și faptul științific, opinie și cunoaștere. Atât în teorie, cât și în viața reală. Pentru că eu nu sunt orbit de aleatoriu, așa cum nu sunt înrobit de cauzalități inventate. În Ministerul Educației Naționale, ca și în C.N.R., dar și în alte instituții, există și profesioniști responsabili și pasageri clandestini, și știutori de carte și analfabeți în cel mai pur sens clasic, și „oameni potriviți la locul potrivit” și ageamii „înnobilați” de prostie, dar infatuați peste măsură, și grupuri interesate de soarta educației românești, și clientelă constituită pe relații neortodoxe ca să nu le numesc în termenii pe care îi utilizează sociologul Gambetta. Grav este că cei din prima categorie – în onestitatea lor – nu „dau din coate” spre a ieși în față, ei rămânând minoritari nu ca număr, ci ca putere de exprimare. Cu aceștia m-am simțit și mă simt afin, le port respectul cuvenit – profesional și colegial – și-i asigur de considerația noastră. Pe ceilalți, majoritari nu ca număr, ci prin puterea cu care au fost învestiți și pe care au transformat-o în trambulină pentru lansarea ideilor clientelare, îi detest. Știți care este preocuparea majoră a celor din conducerea C.N.R. și conducerea ministerului? Preocuparea este să modifice Legea nr. 1/2011, cu nenumăratele ei „modificări și completări” – și să legifereze numărul nelimitat al mandatelor rectorilor. Pare incredibil, dar este de o gravitate și imoralitate vecine cu nesimțirea! O nesimțire ce se vrea oficializată. Ei, acești rectori – ajunși la finalul celui de-al doilea mandat, veniți pe valul funerist, prin care tocmai ei au organizat „mineriada” înlăturării predecesorilor lor, chiar dacă aveau un mandat de rector – sau un fragment de mandat – pe timpul regimului comunist! „De două ori în viață” repeta fostul meu amic C. Baba, în „îndelungatul” lui mandat de ministru, atât de „îndelungat” că  s-a încheiat în vreo 70 de zile! Ce spun azi funeriștii despre reglementarea aflată, deocamdată, în sertare, așteptând momentul spre a fi adoptată? Este un troc de joasă speță, făcut de rectorii „semnatari” ai faimoasei liste de susținere a lui V. Popa spre a deveni ministru – în competiția cu E. Andronescu – și beneficiarii direcți ai aducerii lui V. Popa pe scaunul ocupat cândva de Spiru Haret. Ce ironie a sorții – V. Popa, continuatorul lui Spiru Haret!

Unii rectori au declarat că habar nu au avut când au apărut pe lista susținătorilor lui Valentin Popa. Credeți că este posibil așa ceva?

A.G.  Nu știu, ei știu. Dacă nu ar fi fost măcar o înțelegere tacită, i-ar fi interogat public pe cei care au organizat trocul, în frunte cu domnii Costoiu și Câmpeanu. Am văzut o palidă reacție a rectorului Aurel Pop de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, dar lucrurile au devenit și mai neclare. Nu sunt un susținător necondiționat al doamnei Andronescu, dar nu pot să nu constat cum a fost „lucrată” tocmai de cei pe care  i-a propulsat în vârful piramidei. Dar mai ales, nu pot să simulez că nu înțeleg de ce s-a organizat acea ofensivă la Senatul României prin care a fost îndepărtată din funcția de președinte al comisiei de specialitate. Făcând parte din troc, ofensiva a avut și un scop suplimentar. Să înlăture și ultimul obstacol ce le stătea în cale în modificarea legii în privința numărului de mandate pentru rectori. Eu le-aș sugera să fie numiți pe viață, mai ales că „meritele” îi recomandă. Și mai ales „opera”! Oricum, apreciind mulți funcționari din minister, nu-i înțeleg de ce rămân în concubinaj cu analfabeți și promotori ai șarlataniei, împărțind birourile cu ei, așa cum nu înțeleg nici rectorii onești care participă la întâlnirile acestui CNR confiscat.

Chiar credeți că sunt analfabeți în Ministerul Educației Naționale? O să se supere că-i faceți analfabeți!

A.G.: Nu cred, știu și o dovedesc oricând public. Și nu eu „îi fac” analfabeți, ei sunt, în mod real, analfabeți. Și atenție, ei nu lucrează la Ministerul Agriculturii, ci la Ministerul Educației Naționale! Și nu sunt măcar în situația de a sta și ei pe-acolo, ci sunt ofensivi, fuduli, obraznici. Devenind periculoși atunci când, păpușarii care îi folosesc, îi trimit „în teritoriu” să ne controleze pe noi dictându-le și concluziile, bineînțeles. Acești analfabeți sunt trimiși în universități să controleze. Imaginați-vă posibilitatea de a comunica în același cod cu ei! Tu le explici, fundamentat științific, cum e cu diverse decizii, strategii, reglementări interne și ei te taxează prin raportare la programarea minții înguste, pe care le-a făcut-o șefii – șefi care, prin semnătura pe care și-o pun pe documentele „întocmite” de acești analfabeți, își asumă același analfabetism, după care, cu toții, dau vina pe… secretara care a redactat aberațiile!

De ce spuneți că, în universități, confirmarea îmbracă forma unei potențiale erori în educație și cercetarea științifică?

Adrian Gorun: – Pentru că apar confuzii inacceptabile între fapt, faptul brut și faptul științific, pentru că se confecționează dovezi cărora li se atribuie caracteristici ale evidentului și sunt considerate temeiuri incontestabile ale confirmării, uitându-se că multe dintre aceste dovezi sunt insuficiente, irelevante și incomplete sau că pot deveni incomplete cu timpul, pentru că se confundă faptul cu evenimentul și se apelează frecvent la eroarea circularității, pentru că se prognozează în baza unor intuiții statistice, trecându-se intenționat peste asimetrii și „dovezile tăcute”, pentru că, prin generalizările naive se forțează cristalizarea unei anume concepții despre fragmentele realității (sau chiar despre realitate), ajungându-se astfel la absurditatea confirmării. Și așa mai departe. Am să vă dau aici un exemplu care în ultimele săptămâni a revoltat mai multe universități de prestigiu din țară: alocarea locurilor bugetate. Ce a fost vizibil în această distribuire imperativă? A fost vizibil că Universitatea București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și încă trei-patru universități au primit mai puține locuri decât în anii anteriori, iar universități precum cea din Suceava – rector actualul ministru, Universitatea de Agronomie și Medicină Veterinară București – rector actualul președinte al CNR, fost ministru, Universitatea Politehnica București – rector fost ministru, susținător în CNR al ministrului actual au primit mai multe locuri decât în anul anterior.

Dar în spatele acestui demers – la vedere – se ascunde o puternică imixtiune a ministerului în autonomia universitară, ministerul stabilind – peste voința comunităților universitare – care programe trebuie să primească locuri în plus, față de anul anterior, deși – atenție! – numărul de locuri primite de unele universități este același cu cel din anul anterior. Argumentul? Există domenii bazate pe „științe inteligente”. Care? Multe, cele mai multe specifice ingineriei (îndeosebi IT) și medicinei.

Altele, așa cum sunt domeniile științelor educației – pentru că aceste științe nu sunt „inteligente” – sunt discriminate. Cum e cu lozinca „Educația reprezintă prioritate națională?” Este normal ca universitățile să pregătească IT-iști și medici – chiar dacă statul român investește în formarea lor sume consistente – după care pleacă din țară, contribuind la îmbunătățirea condiției umane a altora, nu a noastră – dar să pregătim dascăli nu este normal? Iată cum împărțirea științelor în „inteligente” și „neinteligente” (probabil în capul decidenților termenul este cel opus inteligenței), face din confirmare o eroare, fundamentând decizii aberante. Și exemplele sunt multe: manualul unic, ariile curriculare, închiderea școlilor în mediul rural (după ce, în prealabil, s-au investit sume mari în reabilitarea lor), proiecte, din bani europeni, fără finalitate, programele de discriminare pozitivă ș.a.m.d.