glasul-hd.ro Web analytics

Interviu

Iuliu Winkler despre aparenta diminuare a euro-optimismului în România:„Este un răspuns de protest al tinerilor şi al clasei mijlocii”

Rezultatele ultimului Eurobarometru arată că, în România, numărul celor care cred că apartenenţa la Uniunea Europeană este un lucru rău a ajuns la 21 la sută, procentaj apropiat de cel din Marea Britanie, stat care se pregăteşte să părăsească Uniunea. Regiunea Vest, din care face parte şi judeţul Hunedoara are un procentaj al locuitorilor care cred că este bine în UE situat sub 50 la sută (48 la sută, mai precis), cu toate că Timişoara este oraşul din care a plecat Revoluţia din 1989. L-am rugat pe europarlamentarul hunedorean Iuliu Winkler (UDMR) să explice situaţia indicată de eurobarometrul întocmit în baza unor date culese în luna septembrie a acestui an.

 

Cum se vede de la Bruxelles acest fenomen de diminuare a euro-optimismului în România?

Şi eu sunt alarmat şi colegii mei sunt alarmaţi din cauza acestor evoluţii care au mai multe explicaţii. Pentru prima dintre explicaţii trebuie să ne întoarcem cu 11 ani în urmă şi să constatăm că, la momentul aderării României la Uniunea Europeană, probabil că aşteptările erau mai mari decât realitatea care urma să se împlinească. Mă refer la aşteptările cetăţenilor, care se aşteptau la ceva spectaculos, bun şi rapid. Evident că cetăţenii nu au niciun fel de îndatorire să facă ei vreo analiză de ansamblu, dar trebuie spus că, imediat după aderarea la Uniunea Europeană (iar eu consider că am prins ultimul tren şi foarte bine că l-am prins), a venit criza globală financiară transformată în criză economică, apoi criză socială. Ani la rând ne-am aflat în criză. Şi această criză globală, ce a fost prezentă şi în Uniunea Europeană, şi propriile noastre incapacităţi au dus la o performanţă mai mică şi mai lentă decât se aşteptau cetăţenii. Celălalt aspect este situaţia de acasă (din România – n.red.). Vedem că toate neîmplinirile acestea, inclusiv cele cu fondurile europene pe care nu le prea putem absorbi, cu proiectele care se lungesc, cu o autostradă care nu se poate construi şi aşa mai departe, evident că toate acestea îşi pun amprenta.

Pe de altă parte mai trebuie vorbit şi despre rolul opiniei publice care este influenţată, aşa cum este influenţată, de mass-media în general. Acum 10 ani dacă spuneai „fake news” nimeni nu ştia despre ce vorbeşti. Acum e un fenomen. Astăzi vedem că media, mai ales media electronică, poate fi „hackuită”, poate fi influenţată, avem zeci de mii de angajaţi în Moscova care se ocupă în mod profesonist de treaba asta. Ei fac campanii, au avut de-a face cu alegerile americane, categoric, şi au avut de-a face cu referendumul pentru Brexit, categoric, iar ei influenţează opinia publică în acest sens. Plus că mai e acea regulă din mass-media (tradiţională) care spune că o ştire bună nu e ştire. Capătă o amploare foarte mare toate aceste ştiri care prezintă aspectele mai puţin favorabile fie ale Uniunii Europene, fie ale prezenţei României în Uniunea Europeană.

 

E cumva şi clasa politică de vină pentru acest recul?

Categoric da. Noi ne aflăm într- criză politică prelungită. Este o criză politică a imposibilităţii de coabitare, a scindării societăţii. Avem o realitate electorală în România, dar avem o realitate politică diferită de prima. Avem problema cu lupta din Justiţie, avem problema corupţiei, avem problema incapaciţăţii adiministrative. Acum trebuie să-i dau dreptate doamnei comisar de Dezvoltare Regională Corina Creţu când ea spune că o apucă disperarea pentru că, la Bucureşti, preferăm să facem contract cu turcii şi contracte cu chinezii. Actuala guvernare preferă să facă astfel de contracte decât să folosească fondurile europene sau să le folosească doar parţial.

 

Întrebarea viza şi mesajele catalogate ca fiind anti-europene ale unor lideri politici…

Este un alt aspect important, dar eu aş pune chestiunea aceasta într-un alt context. Evident, ca politician, ai mare răspundere pentru mesajul pe care îl formulezi. Mesajul nemulţumirii faţă de Bruxelles este un mesaj pe care îl formulez şi eu şi îl formulează şi UDMR-ul. Dar formulez nemulţumirea în forma următoare: există un dublu standard la Bruxelles, în acest moment, împotriva statelor din Europa Centrală şi de Est – Polonia, Ungaria şi România. Ce înseamnă dublu-standard? În primul rând, în cazul nostru, MCV-ul. Nu discut conţinutul MCV-ului sau dacă acele observaţii sunt sau nu juste, ci discut forma. Atâta vreme cât din 28 de state membre doar două au MCV, în acelaşi timp, Croaţia, care a aderat după Bulgaria şi România, nu a fost condiţionată de un asemenea instrument, deşi în Croaţia, au fost problemele politice, războiul de la începutul anilor 90, a fost acea purificare etnică, sau a existat cazul generalilor care erau de negăsit deşi ei trăiau bine-merci alături de familii în casele lor. Nu judec gravitatea acestor probleme, ci spun faptul că au fost alese două ţări, din anumite motive, care sunt legate de noi, pentru că, atenţie, noi am propus MCV-ul în 2007, nu altcineva. Ş-atunci discuţia care are loc de un an şi jumătate în Comisia pentru Libertăţi Civile din Parlamentul European este următoarea: să se creeze un aşa-numit mecanism al statului de drept. Trebuie instituite nişte criterii care, pe baza unui mecanism, să fie aplicate tuturor celor 28 de state membre. Dacă dorim să facem raport anual de monitorizare, hai să îl facem, dar hai să avem criterii dar pentru toţi. Pentru că, nu mai departe, în ultimul an, au fost asasinaţi patru jurnalişti de investigaţie în Uniunea Europeană. Vorbim de asasinate. Vorbim de ceva mai grav decât un atentat la libertatea presei. E un atentat la însăşi existenţa presei. Fără presă cu adevărat liberă nu putem vorbi de separaţia puterilor în stat şi de nimic altceva.

Ş-atunci, eu vorbesc de acest dublu standard care trebuie desfiinţat. Îl putem desfiinţa atunci când statele din Europa Centrală şi de Est şi statele din Europa de Vest, toate, sunt judecate cu aceeaşi dreaptă măsură. Evident, nu justific şi nici nu aprob mesajele anti-europene şi nici mesajele fals patriotarde, dar, totuşi, trebuie să avem şi această desfiinţare a dublei măsuri.

Pe de altă parte, avem şi noi o problemă în ce priveşte comunicarea. Iar asta e o problemă europeană, nu doar românească.

Exemplu: un primar, un ales local, un deputat, reuşeşte să facă o investiţie, atunci acel merit este al respectivului. Chiar dacă e făcută din fonduri europene, meritul este al respectivului ales local. Dacă un guvern ia o măsură favorabilă cetăţeanului, atunci a făcut Guvernul. Dacă trebuie cumva mărit un impozit, atunci se spune că aşa ne cere Uniunea Europeană. Dacă trebuie introdus un regulament pentru pesta porcină, de exemplu, se dă vina pe Bruxelles.

 

Cum explicaţi faptul că în Regiunea Vest numărul celor care cred că e bine în UE a scăzut sub jumătate? Judeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin erau occidentalizate oarecum chiar şi pe vremea lui Ceauşescu.

Eu cred că este protestul tinerilor şi al categoriilor profesionale care fac parte din clasa mijlocie. E vorba despre persoane exasperate de realităţile politice din România, iar acest răspuns este un răspuns de protest. Haideţi să ne amintim anul 2000 în care Corneliu Vadim Tudor a câştigat alegerile prezidenţiale la Timişoara. Şi Timişoara, care este centru universitar, un oraş cosmopolit, a votat atunci aşa pentru că a fost vorba despre un protest. Acum eu cred că răspunsurile astea (date la întrebările eurobarometrului n.red.) sunt răspunsuri de protest. Eu sunt convins că, dacă mâine ar trebui să facem referendum despre Uniunea Europeană, cetăţenii ar vota pentru rămânere.

Eu susţin Uniunea Europeană şi sunt un euro-convins, mai mult decât un euro-optimist. În acelaşi timp susţin că Uniunea Europeană trebuie să se schimbe. Noi trebuie să fim cu toţii egali în Uniunea Europeană, ceea ce, astăzi, din păcate, din cauza dublei măsuri, nu este pe deplin adevărat. Uniunea Europeană schimbată trebuie să fie la fel de favorabilă pentru toţi şi trebuie să asigure acest egal la idealuri şi vise.

 

Vorbeaţi despre un protest, dar protestul e îndreptat asupra clasei politice româneşti, nu împotriva Bruxelles-ului. Vorbim despre Uniunea Europeană, nu despre Guvernul României.

Este adevărat, însă lucrurile nu pot fi desprinse unele de altele. Într-o atmosferă generală pozitivă şi plină de speraţă proabil că şi răpunsul legat de Uniunea Europeană ar fi altul. Într-o atmosferă generală negativă, încărcată, agasată, exasperată, oamenii trebuie să pedepsească pe cineva. Vă mai dau exemplul Franţei. Când au fost alegeri pentru Parlamentul European, partidul lui Marine Le Penn a obţinut un rezultat spectaculos. Puţin mai târziu, când a fost vorba despre alegerea preşedintelui, francezii nu au votat Marine Le Penn, pentru că această chestiune cu Europa este şi o bună soluţie de defulare a nemulţumirilor. Eu nu cred că Marine Le Penn ar fi aleasă primar la Hunedoara sau Deva. Dar oamenii din Hunedoara şi din Deva sunt nemulţumiţi şi ei au dreptate să fie nemulţumiţi.

 

În aceste condiţii, n-ar trebui să fie schimbată strategia de comunicare a Uniunii Europene? Ea se rezumă acum, în ochii publicului, la nişte sigle pe nişte panouri pe care nu le citeşte nimeni. În Hunedoara avem peste un miliard de euro, bani europeni, alocaţi doar pentru infrastructură. Cu toate acestea judeţul Hunedoara se numără printre cele în care mai puţin de jumătate dintre locuitori mai cred că este bine în UE.

Respectul nu se cumpără cu bani. Şi nici dragostea. Să facem o paralelă foarte scurtă a motivaţiilor cu care pleacă tinerii în afara ţării. Nu mai pleacă doar pentru că e câştigul mai mare, ci pleacă şi din cauza unei lipse de perspective pe care o resimt. Nu au speranţă ş-atunci pleacă din motivul demnităţii umanei şi al viziunii legate de viitor.

Nimeni nu vine să comunice la nivel local. Suntem doar 32 de europarlamentari români. Chiar dacă am fi noi campionii comunicării nu am reuşi să suplinim nevoia unei comunicări complete şi corecte, la toate nivelurile. Hai să vedem câte articole se scriu despre faptul că municipiul Hunedoara a câştigat mai multe finanţări europene şi câte s-ar scrie dacă ar rata un proiect sau două. Această comunicare trebuie făcută pe mai multe niveluri. E o mare diferenţă între fi la butoane pentru decizia executivă şi a comunica decizia cu efect imediat şi a comunica de la Bruxelles despre chestiuni care se vor întâmpla într-un viitor pe termen mediu sau lung.

Pe de altă parte, nu avem destui specialişti. Comunicarea de la Bruxelles e greoaie şi e făcută în mare parte de nişte tehnocraţi care scriu în termeni tehnici care te agasează uneori şi evident că se pierde atenţia publicului.

Sigur că ar trebui să comunicăm mai spectaculos, dar spectaculozitatea nu aparţine Bruxelles-ului. Bruxelles-ul trebuie să fie ceva care este acea centură a stabilităţii şi siguranţei faţă de vâltoarea politică de la Bucureşti.

Ca o concluzie, sunt îngrijorat (de rezultatele ultimului eurobaromeru – n.red.), însă am convingerea că, dacă românii ar fi puşi astăzi în faţa unei alegeri, categoric ar alege Uniunea Europeană. Provocarea noastră acum, mai ales că vin alegerile pentru Parlamentul European, este să limpezim această atmosferă, deci în eurobarometrul de peste şase luni să nu mai vedem ce am văzut în eurobarometrul de acum.

Citeşte şi:

https://glasul-hd.ro/de-ce-devenit-eurosceptici/