glasul-hd.ro Web analytics

Istoria cum nu e scrisă în manuale

DR. SILVIU MOLDOVAN, APĂRĂTOR ÎN PROCESUL MEMORANDIȘTILOR (1892) ȘI PARTICIPANT LA MAREA ADUNARE DE LA ALBA IULIA (1918)

MOLDOVAN, SILVIU s-a născut la 17 septembrie 1862, în Băița (comitatul Hunedoara), într-o familie de vază, tatăl său fiind pretorul George Moldovan, iar mama sa, Ana, vine din cunoscuta familie Petco. Școala elementară o urmează în localitatea natală, după care este înscris la Liceul latin din Sibiu. În anul 1880 promovează examenul de maturitate ca cel mai bun din generația sa.

Ca orice tânăr român ardelean, dornic să se implice în viața publică, se decide să urmeze studiile juridice. Se înscrie la Universitatea Regală Maghiară din Budapesta. Aici își obține și titlul de doctor la 1 septembrie 1884, cu teza  Statutul juridic al proprietăţilor funciare în Comitatele Zarand şi Hunedoara, după revoluţia de la 1848-1849.

Se stabilește la Baia de Criș (18 ianuarie 1891), unde își deschide propriul birou avocațial. Aici se impune repede ca un aprig apărător al drepturilor românilor în instanțele juridice, dar și în plan politic în fața administrației maghiare.

Devine reprezentant al românilor din acest cerc la conferințele naționale ale Partidului Național Român. A fost ales să facă parte din delegația celor 300 de români care în 1892 a dus la Viena cunoscutul Memorand al românilor spre a fi prezentat împăratului. A fost ales apărător în procesul intentat conducerii PNR (mai 1894) care a semnat respectivul document.

La scurtă vreme (1892) se mută la Orăștie, chemat fiind de dr. Ioan Mihu, pentru a se implica în organizarea vieții sociale, economice, culturale și politice a românilor din întreg ținutul. Astfel, Silviu Moldovan este fondator și membru în conducerea Despărțământului Orăștie al ASTREI, al Reuniunii economice, al Reuniunii meseriașilor, al Reuniunii de înmormântare, al Casinei române; îl regăsim în consiliile de administrație a unor bănci sau institute de credit. A fost, de asemenea, redactor responsabil la Revista Orăștiei (1895-1899) și colaborator al mai multor ziare și reviste românești din Transilvania. O perioadă de timp asigură postul de jurisconsult la Banca „Ardeleana”.

După Unire, Consiliul Dirigent, care preia guvernarea temporară a Transilvaniei, îl numește prefect al județului Ciuc, în  ianuarie 1919. Își va da demisia, la 5 martie, același an.

Continuă să activeze ca avocat în Orăștie până în 4 septembrie 1920, figurând în Baroul Arad. În perioada 17 octombrie 1920-4 mai 1921 a fost numit prefect al județului Arad. Este schimbat din această funcție, fiind numit prim-președinte al Tribunalului Arad, până la data de 9 noiembrie 1924, când este pensionat. Stabilit fiind la Arad unde, în anul 1925 a fost numit comisar regal pe lângă baroul arădean, însărcinat cu puteri depline pentru a dispune și executa control asupra activității acestuia. Din 28 octombrie 1925, după ce s-a pensionat ca funcționar de stat, și-a deschis cancelarie avocațială, figurând în Registrul Baroului. Impunându-se ca un profesionist deosebit, este ales în consiliul de conducere al Baroului. În perioada 1932-1940 este ales chiar decan al acestuia și reprezentant în Consiliul general al Uniunii Avocaților.

În plan politic, după Unire s-a încadrat în Partidul Poporului (1925), condus de Al. Averescu, urmându-l pe bunul său prieten, Vasile Goldiș. Cei doi au și condus Organizația județeană Arad. A fost membru al guvernului format de acest partid în 1926-1927. În anul 1932, Silviu Moldovan îi urmează pe Goldiș și pe Octavian Goga într-o nouă structură politică, înființată de ultimul, Partidul Național Agrar. După moartea lui Goldiș (1934), organizația județeană a acestui partid va fi condusă de Silviu Moldovan. Acesta va face parte și din Partidul Național Creștin, realizat prin fuziunea PNA (Goga) și LANC (A.C. Cuza), fiind președintele organizației județene Arad. A fost ales în două rânduri parlamentar de Arad (senator – 1926 și 1937).

În anul 1938 s-a retras din activitatea de avocat, iar în anul 1940 se retrage din viața publică, revenind în comuna natală, Băița. Aici își doarme somnul de veci din 1943.

Pentru întreaga sa activitate a fost decorat cu Ordinul Ferdinand I, în grad de cavaler, și Ordinul Coroana României, în grad de ofițer.

(material realizat de Valentin Orga pentru volumul: L. Gruneanțu, M. Ionescu – Contribuția avocaților din Transilvania și Banat la Marea Unire, Argonaut, 2018).