glasul-hd.ro Web analytics

Istoria cum nu e scrisă în manuale

Victor Bontescu

(n. 17 februarie 1879, Hunedoara, jud. Hunedoara – m. 28 octombrie 1933, Cluj, jud. Cluj), avocat, om politic.

Profesorul Valentin Orga, directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj – Napoca, revine în paginile cotidianului „Glasul Hunedoarei” cu alt articol dedicat altei personalităţi hunedorene pe nedrept uitată de cei mai în vârstă şi total necunoscută celor mai tineri: Victor Bontescu, unul dintre protagoniştii Marii Uniri de la 1918.

Victor Bontescu a fost unul dintre cei patru copii ai avocatului dr. Mihai Bontescu (1839-1909), căsătorit cu fiica mai mică a lui George Bațiu, Maria (1856-1921). Tatăl său a fos avocat în Hunedoara, după care, în anul 1895 s-a mutat la Hațeg. Tânărul Victor își începe anii de școală în Hațeg, după care parcurge studiile gimnaziale la Orăștie, Blaj și Brașov, unde trece examenul de maturitate în anul 1897. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universității Regale Maghiare din Budapesta, alegând să îmbrățișeze cariera tatălui său. Stagiatura și-a făcut-o în cabinetul de avocatură din Deva al lui Francisc Hossu-Longin.
În anul 1902 semnează Apelul grupului neoactivist de la Orăştie, grupat în jurul ziarului Libertatea, alături de Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Teodor Mihali, Ioan Moţa, Aurel Cosma. În anul 1903 este ales membru în comitetul comitatens Hunedoara al Partidului Național Român. La alegerile din anul 1905 a candidat din partea cercului electoral Hunedoara în vederea ocupării unui loc de reprezentant în Parlamentul de la Budapesta dar nu reușește să obțină nici un mandat. În 1910 a fost desemnat pentru a candida în cercul electoral Recaş (Timiş), dar a fost înlocuit cu Valer Moldovan cu puţin înainte de alegeri. A participat la Conferinţa electorală din ianuarie 1905 ca reprezentant al românilor din Haţeg, fiind desemnat în comisia electorală permanentă prezidată de Aurel Vlad, alături de Nicolae Ivan şi Ioan Suciu. A participat, de asemenea, în aceeaşi calitate la Conferinţa din aprilie 1910, fiind ales în comitetul de conducere. În anul 1908 a devenit acţionar la Societatea română de editură alături de Gheorghe Pop de Băseşti, Teodor Mihali, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Iuliu Maniu etc.
La izbucnirea Primului Război Mondial a fost încorporat şi repartizat la Curtea Marţială, calitate din care a scăpat de la pedepse şi chiar de la moarte mulţi români. În anul 1916 la o consfătuire a fruntaşilor români, ţinută la Arad, devine suspect pentru autorităţile statului, care decid trimiterea lui pe frontul italian.
A fost ales reprezentant al românilor din Haţeg la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, fiind numit membru în Marele Sfat Naţional. La constituirea Consiliului Dirigent a făcut parte și din acest organism fiind însărcinat să conducă Resortul pentru Agricultură şi Comerţ.
La alegerile din noiembrie 1919, a fost ales deputat în primul Parlament al României Mari, iar în guvernul condus de Vaida-Voevod fost numit ministru al Industriei și Comerțului.
Poziţia sa politică şi administrativă, experienţa în chestiunile agrare din Transilvania, implicarea în reforma agrară, l-au impus ca director al Băncii Agrare din Cluj. S-a aflat printre fondatorii Băncii Centrale de Industrie și Comerț, Întreprinderea Forestiera și altele, toate cu capital românesc. În cazul Băncii Agrare, a fost ales primul preşedinte al Consiliului de administraţie.
După Marea Unire s-a implicat în viața politică a României Mari, iar după căderea guvernului Vaida, datorită unor neînţelegeri cu alţi lideri ai Partidului Naţional Român, s-a orientat spre Octavian Goga, de care îl lega oricum o prietenie mai veche, încă din anii studenţiei. Cu timpul se retrage din viața publică, dar în timpul guvernării țărăniste este readus în prim plan de vărul său, Aurel Vlad. Astfel la preluarea guvernului de către Partidul Național Ţărănesc a fost numit prefect de Hunedoara.
Moare într-o zi de sâmbătă, 28 octombrie 1933, la ora 4 dimineața, în Clinica din Cluj, la vârsta de 54 de ani. După prohodul ținut la Cluj, unde au participat mai multe personalități, trupul neînsuflețit a fost transportat la Hațeg, unde a fost înmormântat.
Fratele său mai mic, Fabiu Bontescu, avocat și el, a fost înrolat în armata austro-ungară încă din primele zile ale Marelui Război și a murit în toamna anului 1914.
Sora sa, Veturia, a fost căsătorită cu avocatul Ioan Papp care a activat în Hațeg și Brad. După Unire a intrat în magistratură, ajungând chiar președintele Curții de Apel din Cluj.

Lucrări publicate: Victor Bontescu, Ego, Orăștie, 1905.

Referințe:
Solia Dreptăţii nr. 16-17, nr. 45, Orăștie, 1933.
Valentin Orga, Grupul neoactivist de la Orăștie: premise, constituire, activitate: (1885-1914), Teză de doctorat, 2002.
Valentin Orga, Aurel Vlad: istorie și destin, Argonaut, Cluj-Napoca, 2001.

Autor: Valentin Orga

PENTRU ON LINE:
Citeşte şi:

ALEXANDRU VLAD. Comandantul suprem al Gărzilor Naționale Române