ALEXANDRU VLAD. Comandantul suprem al Gărzilor Naționale Române
Profesorul Valentin Orga (hunedorean la origini, acum director al Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj–Napoca), autorul unei monografii dedicate personalităţii din Orăştie, pregăteşte în această perioadă o ediţie revizuită a lucrării. „Glasul Hunedoarei” a avut onoarea să publice, la începutul acestui an, un articol semnat de prof. Valentin Orga, dedicat lui Aurel Vlad. Acum, suntem, din nou, onorați să găzduim un material semnat de directorul Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca, de data aceasta, avându-l în prim-plan pe Alexandru Vlad.
Alexandru Vlad a fost mezinul familiei Alexandru Claudiu și Aurelia Vlad, născut la Brașov în 1876. Mama sa a fost fiica lui George Barițiu.
Dacă fratele său, Aurel Vlad s-a orientat spre avocatură, Alexandru a îmbrăţişat carierea militară, probabil şi sub influenţa tradiţiei pe care o avea la Orăştie Reg. 64 Infanterie. Nu trebuie să omitem din discuţie şi situaţia pe care familia o avea în acea vreme, imposibil de a susţine material un nou student, iar mai apoi student, pentru a se realiza profesional; aşadar, cariera militară, şcoala de profil, îi oferea mamei – aproape singura susţinătoare – o soluţie facilă de a-i asigura un viitor fiului său.
După absolvirea Gimnaziului Kun din Orăștie, tânărul Alexandru va urma Academia militară de la Graz. Ofiţer de carieră, se va afla în situaţia de combatant în timpul Primului Război Mondial. Frontul este pentru el, deopotrivă, locul împlinirii – ajunge maior, dar şi al nenorocirii, căci este rănit grav la picior, fapt ce îi va afecta în viitor cariera militară.
Evenimentele din vara şi toamna anului 1918 au dus la destrămarea armatei austro-ungare, iar unităţi ale acesteia au desfăşurat activităţi izolate, incapabile să mai asigure ordinea în fosta monarhie. Referindu-ne strict la situaţia din Transilvania, reţinem vidul de autoritate ce se creează în zona ordinii publice prin retragerea autorităţilor ungare şi a jandarmilor maghiari. Prin urmare, odată cu înfiinţarea CNR Central – şi a organismelor sale locale – se impunea şi organizarea unui sistem care să păstreze ordine şi siguranţa publică în Transilvania, chiar cu rol de forţă militară. Entuziasmul ce cuprinsese atât mediul civil, cât mai ales soldaţii români aflaţi în diferite zone de conflict armat, a facilitat organizarea de unităţi militare sau gărzi naţionale atât în interiorul spaţiului transilvan cât şi în afară. În teritoriul transilvan se mai prefigurau, ca posibile, două situaţii generatoare de instabilitate şi chiar teroare: retragerea armatei germane învinse conduse de gen. Mackensen dinspre Vechiul Regat şi mai ales, elementele şovine maghiare, dispuse la acţiuni extreme.
Prin urmare, la nivelul comitatelor şi a centrelor urbane organizarea gărzilor naţionale s-a derulat cu rapiditate şi s-a făcut cu participarea ofiţerilor români din fostele unităţi militare austro-ungare. Astfel, la 11.11.1918, se constituie „Comanda supremă a gărzilor naţionale române din Ungaria şi Transilvania”, a doua zi după ce CNRC a adresat nota ultimativă Consiliului naţional ungar din Budapesta, prin care cerea recunoaşterea deplină a suveranităţii naţionale asupra tuturor comitatelor româneşti.
Constituirea „Comandei supreme” are loc sub prezidiul lui Şt. Cicio-Pop, preşedinte al CNRC şi a maiorului Al. Vlad, a cpt. dr. V. Avramescu şi a altor militari care au lucrat la elaborarea planului de înfiinţare, organizare şi funcţionare a statului major al gărzilor. CNRC a desemnat în fruntea „Comandei supreme” pe mr. Al. Vlad. El era secondat de lt. R. Rimbaş în calitate de adjutant şi de lt.dr. Cornel Albu.
Conform documentului istoric de Convocare a Marii Adunări Naţionale Române (20 nov.1918), „fiecare comitat are să trimită un ofiţer şi un soldat, ca reprezentanţi ai Gardelor Române. Astfel, în calitatea avută, maiorul Alexandru Vlad a fost părtaş la realizarea actului de Unire.
Gărzile Naţionale Române au luat parte prin reprezentanţi la istoricul act al Unirii, dar, pe de altă parte, au asigurat desfăşurarea în condiţii de ordine şi siguranţă a Adunării. Cpt. Florian Medrea i-a revenit sarcina să asigure dispozitivul de ordine.
Mr Al. Vlad a reprezentat, alături de cpt. V. Cernea, cpt.pr. V. Debu, lt. R. Rimbaş, comanda supremă a Gărzilor Naţionale la Adunarea de la Alba Iulia.
După constituirea Consiliului Dirigent, mr. Alexandru Vlad în calitate de comandant al GNR va face parte din Resortul condus de Șt. Cicio-Pop.
Datorită rănii dobândite în timpul războiului, care îi limitează cariera, va trece în rezervă. Va activa în plan politic (deputat din partea PNR și PNȚ) și administrativ (primar al Aradului în 1938). Este ales președinte în 1938 al Asociației foștilor luptători din Gărzile Naționale.
Va fi ridicat în grad, ajungând general.
Valentin Orga
