glasul-hd.ro Web analytics

Istoria cum nu e scrisă în manuale

Părintele elicopterului pe nedrept uitat în țara unde s-a născut

În istoria Transilvaniei există numeroase personalități recunoscute pe plan mondial despre care în România se vorbește foarte puțin, dacă nu chiar deloc. ”Vrem Ardealul, fără ardeleni” a spus la un moment dat Ion Brătianu și istoricii de dincolo de Carpați s-au grăbit să-i îndeplinească dorința scoțând din istoria oficială a Transilvaniei toate acele personaje care fie nu aveau nume românesc, fie nu au acceptat colaborarea cu Bucureștiul după momentul 1918. Asta nu înseamnă că nu fac parte din valorile Transilvaniei. O personalitate care a intrat pe ușa din față în istoria tenicii universale este Asboth Oszkár, născut la Pâncota, în 31 martie 189, decedat la Budapesta în 27 februarie 1960.

MAIN 1Inginerul care a realizat primul zbor pe verticală din istoria aviației s-a născut la Pâncota și a studiat la Arad. Este cunoscut în întreaga lume. Fiecare enciclopedie tehnică ce se respectă îi acordă măcar un paragraf. A fost unul dintre inventatorii cei mai faimoși ai Europei, fiind considerat părintele elicopterului. S-a născut la Pâncota și a făcut școala în Arad. Și, totuși, în manuaele de istorie românești numele său este de negăsit. În România, Oszkar Asboth este un ilustru necunoscut.
Demonstrația

Oszkar Asboth este primul om care a reușit să construiască un aparat de zbor capabil să se ridice în aer pe verticală. La 9 septembrie 1928, primul elicopter funcțional din istoria aviației s-a ridicat de pe pământ la o înălțime de 10 metri, unde a staționat timp de 10 minute, spre satisfacția tânărului inginer arădean și a numeroasei asistențe internaționale. „Elicopterul lui Asboth se ridica pe verticală cu o viteză remarcabilă (…) la orice înălțime și poate staționa în aer o bună bucată de vreme. Dar cel mai remarcabil lucru este că, spre diferența de modelele vechi de elicopter, acesta rămâne absolut stabil de-a lungul tuturor axelor”, aprecia R.N Liptrot, director al departamentului de cercetare a Ministerului Britanic al Aviației, într-o revistă de specialitate din 1931. În urma faimosului său zbor, arădeanul Oszkar Asboth și-a câștigat renumele de „geniul tehnic al Ungariei postimperiale”.
Elev la…”Moise Nicoara”

Asboth s-a născut într-o familie simplă, tatăl său Gyula Asboth, fiind de meserie pădurar. Din cauză că registrele de stare civilă din acea vreme nu s-au păstrat, fosta adresă din Pâncota a familiei este necunoscută. De altfel, niciun pâncotan, în ziua de azi, nu-și aduce aminte să fi auzit de existența unui faimos inventator care să se fi născut în această comună. Și, totuși, absolut toate enciclopediile maghiare de după primul război mondial menționează Pâncota ca fiind localitatea natală a lui Oszkar Asboth. Primele documente oficiale din Arad care poartă numele tânărului sunt două matricole școlare din 1907 și, respectiv, 1908, aflate în arhivele Liceului „Moise Nicoară”. Conform acestor registre, Oszkar Asboth a fost elev în clasa a VII- a la Gimnaziul Superior Regal Maghiar de Stat (vechiul nume al instituției) vreme de doi ani, tânărul repetând clasa din motive necunoscute. În 1909, Asboth se retrage de la această școală.
Zmeu tras de motocicletă

Ambele matricole consemnează faptul că, la terminarea celor doi ani, Oszkar Asboth a primit calificativul „suficient”, ceea ce înseamnă că nu a fost unul dintre elevii străluciți ai gimnaziului. Se mai menționează că a avut o comportare „conform regulamentului” și că nu a primit nici un fel de bursă, plătind cursurile integral. În 1909, imediat după părăsirea instituției, tânărul arădean dă primele semne ale afinității sale pentru tehnica aviatică, construindu-și primul aparat de zbor, un zmeu sofisticat, pe care l-a înălțat tractându-l cu ajutorul unei motociclete. Curând după acest experiment, Asboth concepe un model inovator de avion cu motor și stabilizator, acesta din urmă fiind premiat la o competiție organizată de Ministerul Austro-ungar al Apărării. Așa a intrat în atenția specialiștilor în aviație, fiind invitat să colaboreze cu diverși cercetători maghiari, austrieci și germani.

Inovaţii de război.

La 28 iulie 1914 Austro-Ungaria atacă Serbia și începe Primul Război Mondial. Asboth, în vârstă de 23 de ani, este înrolat în armata Imperiului și este repartizat la fabrica de avioane de la Fischamend, în nord estul Austriei. Aici își câștigă curând respectul celorlalți ingineri, ajungând în fruntea departamentului de manufacturare a elicelor. Pe toată perioada războiului Asboth construiește și testează peste 1.500 de modele de elice, reușind chiar să obțina câteva patente de inventator. Multe din inovațiile sale au fost preluate de forțele aeriene imperiale, care le-au instalat pe avioanele de vânătoare. În 1917, alături de locotenent colonelul Istvan Petroczy, profesorul Todor Karman și Vilmos Zurovetz, trei cercetători ai imperiului, Asboth începe o serie de experimente pentru realizarea unui aparat de zbor capabil să se ridice pe verticală. În ultimii ani ai războiului, modelele sale de elice sunt produse în masă, ceea ce-i aduce atât o faimă internațională, cât și venituri considerabile.

Premieră în aer

În 1919, după destrămarea Imperiului Austro-ungar, Oszkar Asboth lucrează la Uzinele „Express” din Ungaria, care, în 1922, își vor schimba denumirea în Uzinele Aeronavale „Oszkar Asboth”, după numele noului proprietar. Timp de mai bine de zece ani, aceste uzine vor construi elice și caroserii de lemn pentru automobile și avioane. În 1928, inginerul își reia experimentele de zbor pe verticală, beneficiind și de sprijinul financiar și logistic al armatei. Astfel, la 9 septembrie 1928, elicopterul AH-1 (Asboth-Helikopter 1) se ridică maiestuos în aer și rămane acolo vreme de 1.100 de rotații, coborând apoi ușurel pe pământ. Mașinăria era pusă în funcțiune de un motor de 9 cilindri și 120 de cai-putere, având două elice de lemn, fiecare cu diametrul de 4,35 metri. Cele două rotoare erau plasate paralel, unul deasupra celuilalt, și se învârteau în sensuri diferite. Roțile au fost înlocuite cu patru mingi de fotbal, pentru a asigura o flexibilitate deosebită a aparatului la aterizare.
Sfârșitul odiseei

Între 1928 și 1931, Oszkar Asboth, de-acum un cercetător faimos în întreaga lume, a experimentat patru modele diferite de elicoptere. Ultimul prototip, AH-4, folosea un motor Clerget de 110 cai-putere și atingea o altitudine de 30 de metri, fiind capabil să se deplaseze pe o distanță de 3,2 kilometri, la o viteză de 19 kilometri pe oră. Asboth primește o mulțime de comenzi de aparate zburătoare din întreaga lume, fiind și intervievat de nenumărate ori de ziarele importante din Europa. În jurul anului 1935, însă, soarta își întoarce fața de la genialul inginer. În urma unui accident fatal petrecut în uzinele sale în timpul operării unui vehicul experimental, Asboth pierde toate contractele internaționale și își închide uzina. Va lucra în continuare, mai bine de 5 ani, pentru diferite companii aeronautice din Franța, Anglia și Germania. În 1941, se reîntoarce în Ungaria, unde moare la 27 februarie 1960, la vârsta de 69 de ani.

 

Vezi și

Close