glasul-hd.ro Web analytics

Istoria cum nu e scrisă în manuale

Istoria cum nu e scrisă în manual. „Fratele” mai mic al Castelului de la Hunedoara. Aripa Bethlen a Castelului din Hunedoara are un „frate” care îi seamănă foarte bine în satul Criș din județul Mureș.

Castelul Bethlen din Criș a fost construit între sec. XIV-XVIII, în stilul Renașterii transilvănene, ca reședință nobiliară fortificată de mică amploare. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele renascentiste din Ardeal. Are o incintă fortificată de plan pătrat, cu bastioane circulare la colțuri și turn de intrare pătrat, structură tipică arhitecturii militare medievale târzii, anterioară castelului de pe latura de sud. Reședința are două niveluri, un impozant turn circular (Turnul Arcașilor) și o logie cu deschideri arcuite semicirculare, sprijinite pe coloane cilindrice scunde. După construirea castelului, sistemul de fortificații a fost completat cu o semi-incintă cu bastioane pană.

Familia Bethlen, cu ramuri în toată Transilvania

Main 2Dacă părăsim la Daneş, spre sud, şoseaua dintre Sighişoara şi Mediaş, ajungem printre frumoase dealuri în satul Criş. Satul a fost dintotdeauna cunoscut ca moşie a familiei Bethlen. Într-un document din 1305, emis de către capitlul din Alba Iulia cu prilejul ieşirii din indiviziune patrimonială, se arată că moşia şi reşedinţa au trecut în proprietatea unei ramuri a familiei, numite ulterior ramura de Criş. Datorită aşezării sale avantajoase castelul a cărui fondare se leagă de numele lui Mark Bethlen (1468) s-a păstrat nevătămat de-a lungul mai multor secole.
Castelul de la Criş este cel mai frumos exemplar al arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, o valoare fără seamăn a patrimoniului cultural al ţării.  Clădirile şi curtinele definesc o incintă aproape pătrată. Cea mai veche parte e donjonul cilindric cu cinci niveluri, de origine medievală. În secolele XVI-XVII donjonul a fost înzestrat cu ancadramente de uşi şi ferestre în stil renascentist.
În 1559 consilierul principelui Georgius Bethlen şi soţia sa, Clara de Nagykároly, au construit un corp cu plan dreptunghiular, adiacent donjonului, cu o galerie boltită. Fiul lor, Michael, a continuat construirea castelului în stil renascentist. Această aripă păstrează numeroase ancadramente sculptate de uşi şi ferestre. Atunci a fost realizată galeria (loggia) deschisă, cu arcade, pe 15 coloane masive de piatră şi scara de onoare cu balustradă, ceea ce îmblânzeşte aspectul sumbru al fortificaţiilor mai vechi. Încăperile boltite de la parterul clădirii (de sub nivelul galeriei) se foloseau pentru scopuri gospodăreşti. Încăperile cu intrarea din galerie, de asemenea boltite, erau camere de locuit. Elementele sculptate au fost realizate de un meşter şcolit probabil în Italia. Clădirea etajată din răsăritul incintei împreună cu zidurile de curtină de miazăzi şi apus formează o incintă pătrată. Pe cea de-a patra latură se află intrarea principală, o porţiune de zid precum şi aripa „mai scurtă” a clădirii cu două niveluri. La parterul acesteia se află capela – una dintre cele mai frumoase spaţii ale ansamblului. Sistemul său de boltire este gotic, însă decoraţiile în stuc împodobite cu festoane şi vrejuri de vie sunt realizate în stilul Renaşterii. Amvonul din piatră, sculptat, a fost ornat la fel cu motive florale (în ultimele decenii a dispărut). Elementele decorative gotice şi renascentiste se completează armonios. În 1675 Bethlen Elek a fortificat proprietatea cu bastioane. El este și autorul primei istorii a familiei Bethlen. Cu ocazia aceasta a instalat în castel o tipografie. Aici a tipărit Farkas Bethlen o primă Istorie a Transilvaniei.

Vechiul castel poate fi din nou vizitat

În trecut, aproape nu exista carte monografică despre Ardeal în care să nu apară o imagine a acestui faimos castel. În sec. XX se tipăresc și cărți poștale cu acest monument. După război, castelul e naționalizat, jefuit de autorități și de țăranii localnici. Devine sediu al CAP-ului local. În anii 70, în curtea castelului se filmează scene din „Enigma Otiliei”. În anii 1976 CAP-ul este scos afară, iar castelul începe să fie restaurat. În 1977 Ceaușescu desființează Direcția Monumentelor Istorice, iar castelul rămâne părăsit.  În 1991 castelul e o ruină. Acoperișurile sunt prăbușite, molozul umple camerele interioare, vegetația crește luxuriant. Necunoscuți scot cu ranga din grosimea zidului mai multe ancadramente renascentiste de piatră, care sunt lăsate în iarbă sau furate.
Castelul Bethlen de la Criș a fost, pe la începutul anilor 90, unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale Ministerului Culturii, care a dorit transformarea sa într-un important centru cultural. În 1993, castelul a intrat în Programul Național de Restaurare și, până în 1999, s-au investit mai multe miliarde de lei, pentru integrarea castelului Bethlen în circuitul cultural-artistic.  Potrivit proiectului Ministerului Culturii, Centrul cultural de la Criș presupunea săli de reuniuni, saloane, spații de cazare și urma să fie introdus în circuitul turistic. Proiectul prevedea și amenajarea parcului dendrologic al castelului, care se întinde pe o suprafață de peste 10 hectare.  În anul 2007 castelul a fost retrocedat. Un an mai târziu a fost amenajat în castel un muzeu temporar, a fost curățată fântâna, restaurant acoperișul. De asemenea castelul a  fost branșat la rețeaua electrică și a fost îngrădit parcul. În anul 2013 au fost demarate cercetări arheologice amănunțite realizate în colaborare cu Muzeul Județean Mureș. În același an sunt realizate un lapidarium și o sală de expoziții, precum și un traseu de vizitare în grădina castelului. Din anul 2014 Castelul se află în administrarea Fundației „Sfântul Francisc” din Deva.