Tristeţe, regrete şi lacrimi şi după mai bine de două decenii. Mişa Klein a fost comemorat, ieri, la Hunedoara
La 23 de ani de la moartea fostului căpitan al Corvinului, lumea fotbalistică şi iubitorii acestui sport din Hunedoara nu l-au uitat pe cel care a fost MICHAEL KLEIN, Mişa pentru cei apropiaţi.
Sute de oameni s-au întâlnit ieri, la ora 11.30, la intersecţia Bulevardului Dacia cu strada Mihai Viteazul din municipiul de pe Cerna, apoi au participat la marşul memorial de la ora 12, devenit tradiţional, pentru cel care a fost Mişa Klein. Participanţii la eveniment au depus coroane de flori la statuia cu bustul lui Klein din faţa stadionului care a primit numele fostului internaţional hunedorean. Foşti colegi din generaţia de aur a Corvinului din anii ’80, fotbalişti şi oficiali de la actualul club FC Hunedoara, reprezentanţi ai autorităţilor locale, suporteri, cunoscuţi sau simpli iubitori ai fenomenului sportiv au participat la această comemorare a celui mai iubit fotbalist hunedorean, un adevărat simbol al valorii, performanţei şi muncii în cel mai popular sport. Zeci de coroane de flori au fost depuse la statuia de la intrarea în stadion, au fost vărsate şi lacrimi în memoria lui Mişa, s-au rostit şi cuvinte din suflet de către cei care au avut privilegiul de a-l cunoaşte pe acest mare sufletist.
O carieră sportivă exemplară
La doar 33 de ani trecea în nefiinţă acest minunat exemplu de conduită sportivă, a cărui abnegaţie pe teren a devenit legendară. Născut la Almaş, în judeţul Sibiu, la 10 octombrie 1959, de cariera fotbalistică a lui Michael Klein se leagă numele a doar trei cluburi. La Corvinul Hunedoara a cunoscut consacrarea, terminând campionatul pe locul 3 (cel mai bun rezultat al Corvinului) şi evoluând în Cupele Europene – Cupa UEFA – pentru prima oară în istoria acestui club, la Dinamo Bucureşti a atins apogeul, câştigând campionatul, Cupa României şi jucând o semifinală de Cupa Cupelor, iar Bayern Uerdingen a însemnat din păcate sfârşitul nu doar al carierei, ci şi al vieţii sale, el decedând în timpul unui antrenament la data fatidică de 2 februarie 1993.
Cu echipa naţională a României, căreia el i-a dat întotdeauna totul, s-a calificat la două turnee finale: Campionatul European din Franţa, în 1984, şi Campionatul Mondial din Italia, în 1990.
Vor rămâne pentru totdeauna în memoria iubitorilor fotbalului din România cuvintele lui de la ultimul său meci la Naţională – fără ca atunci cineva să intuiască acest fapt tragic – cel cu Elveţia, de la Bucureşti, din preliminariile Europeanului din 1992, rostite printre lacrimi de durere cauzate de o accidentare: „Pot să fie oricâte Germanii, eu tot pentru România voi juca!”.
Odihneşte-te în pace, Mişa Klein, nu te vom uita niciodată!
„Ca om a fost extraordinar. Ne ajuta pe toţi. Pe toată lumea ajuta, nu doar familia, pe toţi oamenii. Pe care-i vedea că sunt un pic mai cu probleme îi ajuta. Un om foarte sufletist şi familist. Un om foarte bun. Au trecut 23 de ani, ne pare rău, el era sufletul nostru!”
Martin Klein, fratele lui Michael
„A fost un exemplu pentru noi toţi. Îmi pare nespus de rău pentru copiii ăştia că nu au apucat să-l cunoască, să-l vadă jucând, să înţeleagă devotamentul şi spiritul corvinist. El era reprezentantul generaţiei, un exemplu pentru noi toţi”
Dan Stroia, fost coechipier cu Klein la Corvinul
„Încercăm să-i cinstim memoria, şi alături de remarcabilii noştri suporteri ne prezentăm, la fiecare început de februarie, aici, la bustul căpitanului, pentru a-l plânge şi pentru a spera că, prin puterea lui, de acolo, de sus, cu munca pe care a făcut-o, ne va veghea şi în continuare şi va readuce fotbalul hunedorean acolo unde îi este locul”
Alin Barna, preşedintele FC Hunedoara.
