Pragu’ de Sus, zece ani de folk „fabricat” în vestul ţării

S-au cunoscut în timpul studenției la Timișoara, iar acum sunt invitaţi să cânte în cluburi cunoscute din ţară, sau la festivaluri de pop – rock ori folk, precum şi la radio şi tv. Membrii trupei au plecat la drum cu multe vise din care, mare parte, s-au şi împlinit. Au avut colaborări cu vârfurile de lance ale folkului românesc, iar weekendul acesta vor aniversa, la Deva, zece ani de existență. Călin Bârcean – vocal, chitară acustică, claviaturi, Paul Șufaru –, chitară electrică, voce, Costel Răsuceanu – chitară bas, voce, şi Vali Potra – tobe, anunță un spectacol inedit, marca Pragu' de Sus.

Pragu’ de Sus a ajuns la zece ani. Ce înseamnă acest lucru pentru trupa voastră?

Călin Bârcean: Cei zece ani reprezintă un prim prag important pentru noi și în evoluția noastră. Totul a început în 2004 la Timișoara, pe când eram studenți. Tot atunci am editat și primul album „Decupaj Sonor”, într-o manieră folk, într-o manieră tinerească, cu avântul vârstei. Și iată-ne aici, acum la zece ani, cu o experiență în spate. Am evoluat. Și am evoluat muzical în primul rând.

De unde vine numele trupei? Are vreo însemnătate?

Sigur că da. Pragu’ de Sus e un termen cu mai multe însemnătăți. Mulţi care trec pragul unei uşi se lovesc la cap, dacă nu se apleacă. Metaforic, se poate spune că te trezeşti la realitate, iar dacă ne asculți pe noi, s-ar putea să se întâmple și lucrul acesta. Pentru că noi ne considerăm o trupă ancorată în realitate, pentru că noi cântăm cu încredere și sinceritate. Asta socotim noi că e important, și de ce nu, țintim cât mai sus, la un prag cât mai înalt, prin tot ceea ce facem.

Să facem o scurtă întoarcere în timp. Cum era trupa acum 10 ani?

Prima amintire e legată de modul în care ne-am întâlnit. Eram studenți în Timișoara și stăteam în căminul patru și am văzut un afiș în care doi băieți căutau oameni pentru o trupă. Eu eram voce și eram cu basistul meu, Costel Răsuceanu. Noi suntem deveni și ne-am potrivit cu ceilalți doi, care sunt din Timişoara, Marian Drăghia, chitară solo, și Bebe Borozan, tobe. Așa s-a format primul nucleu Pragu’ de Sus.

Cu ce planuri ați plecat la drum?

Îți dai seama că fiind o gașcă tânără, speram să rupem norii. Toți visam să ajungem undeva, adică la modul susținut, am avut și un proiect în minte, aveam deja piese pentru un album și de atunci am început să țintim cât mai sus, asta că tot m-ai întrebat de numele trupei. Am lucrat și am căutat să lucrăm cu oameni de valoare din branșă, de aceea primul disc l-am făcut cu Vlady Cnejevici, cu clăparul Păsării Colibri pe atunci, pentru că această trupă este una admirată de noi, dovadă că și Mircea Vintilă e prezent la aniversarea noastră. Și cu Mircea Baniciu am făcut o colaborare frumoasă la piesa „Nimeni, nimeni” care se află pe discul doi al trupei noastre.

Cea mai neplăcută amintire în cei zece ani?

Să știi că nu avem multe amintiri neplăcute, pentru că proiectul nostru nu a fost unul menit să creeze neplăceri sau stres la modul negativ. Acum, ca peste tot, au mai existat unele momente mai dificile, dar trebuie să faci tot ce presupune pentru a merge mai departe. Dacă tot mă întrebi de amintire neplăcută îmi aduc aminte de una când, la primul nostru concert puneam afișe prin complex și ne-a prins Poliția. Ne-a dat o amendă care era mai mare decât banii pe care urma să îi luăm noi pe cântare.

Dintre obiectivele cu care ați plecat la drum, ați reușit să le atingeți pe toate?

Da, ni le-am atins. Să știi că eu sunt un tip destul de realist și nu mă ancorez în lucruri ce știu că nu sunt realizabile. Dar prin simplul fapt că am ajuns să colaborăm cu folkiștii de top din România, pentru noi a fost o realizare. Faptul că am scos trei albume, am lucrat cu un chitarist desăvârșit, cu Horia Crișovean, da, putem spune că ne-am atins scopurile.

Dacă vi s-ar ivi oportunitatea să participați la un festival de anvergura Eurovision-ului, care ar fi decizia?

Să știi că ne-am gândit, dar nouă nu se prea potrivește genul de festival, de show cu Pragu’ de Sus. Dar până la urmă te gândești că e show–biz, e un festival de creație, e o bună rampă de lansare. Nu zic nu, totul este să ne putem plia pe acest festival, să putem veni cu acea piesă. Încă nu ne-am focalizat pe treaba asta, dar de ce nu? Știu că acum este un trend cu apariții șoc, pentru mine ar fi mai greu să iau o fustă pe mine. Neobișnuița prinde la public, dar atâta timp cât rămân eu și cât timp eu cred și simt ce cânt, este în regulă.

Dacă nu ați fi făcut muzică, ce altceva ați fi făcut?

Nu știu. Probabil dacă aș fi făcut altceva, nu am mai fi vorbit acum. Dar pe lângă muzică am studiat și altceva. Am terminat Jurnalismul și Politehnica. Am lucrat în grafică și încă o mai fac. Tot ce ține de grafică pentru trupa noastră, îmi revine mie, pentru că sunt și grafic-designer.

Din primii bani făcuți din cântări, ce v-ați cumpărat?

Să îți spun exact, pentru că eu cânt cu mult înainte să formăm trupa, cânt de prin liceu. Dar dacă stau bine să mă gândesc, în prima perioadă când am început să câștiga bani din cântat, i-am investit în instrumente cât mai performante. Pe măsură ce evoluezi, îți dai seama că ai nevoie de lucruri cât mai performante. Ce mai pot să îți spun e că primii bani câștigați din compozițiile mele, după ce am lansat primul album s-au dus pe o maşină de spălat.

Ați avut colaborări de top cu Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, Ducu Bertzi. Cum ați ajuns să lucrați cu ei?

Am fost ambițioși și am crezut în noi. Am mers cu demo-ul în buzunar la Vlady Cnejevici și i-am spus, asta suntem, asta facem și l-am întrebat dacă ne ajută. Răspunsul a fost pozitiv. Pe câţiva dintre folkiștii de top ai României i-am invitat la concertele și spectacolele noastre, le-a plăcut ce au văzut și așa s-a legat colaborarea dintre noi. Asta pentru că și ei au socotit că merită să ne susțină.

Dacă ați putea alege orice artist din lume pentru o colaborare, pe cine ați alege și de ce?

Sunt mulți cu care ne-am dorit să avem o colaborare, dar în mare parte cu cei cu care ne-am dorit am și reușit. La anul o să mai vedeți niște colaborări inedite pe care le pregătim încă de pe acum. Dar dacă ar fi să aleg un artist din afară, l-aș alege pe Sting, fără doar și poate. Este un artist, în adevăratul sens al cuvântului.

Weekendul aduce şi concertul aniversar. Ce le-ați pregătit celor ce vor fi în sală?

Vor fi invitați foști colegi de-ai mei ce au trecut prin trupă. Constantin „Bebe” Borozan – tobe, Cosmin Bârcean – percuții, cajon, Marian Draghia – chitară electrică, Răzvan Pomoja – chitară electrică, Andrei Comșa – chitară bas, Flavius Misarăș – chitară bas, dar și colegi de-ai mei de la Timișoara, din Deva. Noi suntem o familie mai mare. Invitați speciali vor fi Mircea Vintilă și Maria Răducan. Cu Mircea Vintilă vom avea un moment consistent, dar va fi și un duet virtual al dânsului cu Florian Pittiș. V-am pregătit multe lucruri faine. V-am mai pregătit și un box aniversar cu toate cele trei albume ale noastre la un preț special și în ediție limitată, aduse într-un format nou, remixate, reorchestrate. Vă aşteptăm, sâmbătă, de la ora 19.00, la Teatrul de Artă!