glasul-hd.ro Web analytics

Interviu

Patronul Santinel, despre povestea Ecosid: „Am fost trataţi cu aroganţă”

Ieri am reuşit să luăm legătura cu Simo Janos, administratorul şi, practic, patronul societăţii Santinel SRL, firma care a câştigat în instanţă două „războaie” cu Primăria Hunedoarei (primul – definitiv, în al doilea caz procesul urmând să continue la Tribunalul Hunedoara). Printr-o sentinţă emisă în noiembrie, anul trecut, de Judecătoria Hunedoara, Santinel SRL are de primit de la Ecosid Hunedoara 6,6 milioane de lei (aproximativ 1,5 milioane de euro), după ce, iniţial, nu a fost lăsată să demoleze 150.000 de metri cubi de betoane de pe platforma vechiului combinat, apoi s-a constatat că nu mai avea ce demola. Santinel a notat la Cartea Funciară terenul de 108 hectare al Ecosid, lucru care i-a iritat pe o parte dintre reprezentanţii Primăriei şi Consiliului Local. Dinspre Primărie şi Ecosid este susţinută ideea că înţelegerea cu Santinel ar fi fost păguboasă pentru oraş. Ni s-a părut obligatoriu să aflăm şi punctul de vedere al reprezentantului firmei Santinel.

Rep.: Domnule Simo Janos, vreţi să obţineţi terenul Ecosid?
Nu vreau terenul de la Ecosid, însă toată povestea a plecat de la faptul că, de la bun început, Ecosid nu a respectat contractul cu Santinel.

Atunci de ce aţi notat terenul la Cartea Funciară?
Pentru că nu am vrut să fie înstrăinat.

S-a spus că Santinel nu avea utilajele necesare activităţilor de demolare, la un moment dat…
În contract este prevăzută obligaţia de „a deţine”, nu aceea de „a avea în proprietate”. Eu puteam să am utilajele luate în leasing, în comodat, sau închiriate.

Cum s-a ajuns la acel contract?
La începutul lui 2008, cred că Primăria avea o altă abordare în ce priveşte problema ecologizării platformei Ecosid. S-a făcut o selecţie de oferte la care au participat firme mari, din judeţ şi din ţară. Santinel s-a prezentat cu oferta care avea preţul cel mai mic.
Este neadevărat ce s-a spus, că Ecosid nu s-a apărat în instanţă, sau nu a încercat să denunţe ulterior contractul. Supus unor presiuni nu ştiu de unde anume venite, domnul Mihalache (Marian Mihalache – directorul Ecosid de la acea vreme – n.red.) s-a adresat instanţei în acest scop, dar nu a avut câştig de cauză. Domnul Baloşin spune că Ecosid nu s-a apărat în instanţă, dar tot domnul Baloşin l-a tratat cu flit pe expertul desemnat de instanţă pentru stabilirea prejudiciului adus firmei Santinel prin nerespectarea contractului. De fapt, am fost tratat cu aroganţă şi de administraţia Hada, dar şi de administraţia Arion. Imediat după ce noul primar a venit pe post, m-am prezentat la dumnealui în încercarea de a ajunge la o înţelegere. Se pare că nu a fost interesat. Eu sunt dispus în continuare la o înţelegere amiabilă.

Ecosid şi Santinel au semnat o tranzacţie, în 2009, prin care Santinel se obliga să renunţe la pretenţiile câştigate în instanţă, acel titlu executoriu pe 150.000 de metri cubi de betoane, volumul prevăzut în contractul din martie 2008. De ce v-aţi adresat din nou instanţei, în 2012?
Prin tranzacţia din 2009, noi ne obligam să renunţăm la pretenţii, dar şi Primăria şi Ecosid se obligau să nu meargă mai departe în instanţă cu procesul iniţial. Primăria şi Ecosid nu s-au ţinut de cuvânt, ajungând cu procesul la Curtea de Apel Alba Iulia. Au dat apoi vina pe avocaţii angajaţi. Făcuseră asta cu toate că, prin tranzacţia din 2009, noi ne mulţumeam cu 15.000 de metri cubi de betoane, pentru care am şi plătit 150.000 de dolari plus TVA. Dacă primeam 150.000 de metri cubi de betoane, am fi plătit Ecosidului 1,5 milioane de dolari.

De ce v-aţi mulţumit, în 2009, cu 10 la sută din volumul contractat iniţial?
Pentru că, pe de altă parte, administraţia de pe vremea lui Hada făcea presiuni, spunând că n-o să-mi dea niciodată autorizaţie de demolare, ori că mă vor împiedica să mai activez cu firma pe raza municipiului Hunedoara. Aveam angajaţi cărora trebuia să le dau salarii. 33 de familii depindeau atunci de firma Santinel.

Din ce ni s-a spus, contractele iniţiale se rezumau astfel: prin primul contract Santinel demolează 150.000 de metri cubi şi încasează 2,1 milioane de euro, după care, printr-un al doilea contract cumpără 100.000 de metri cubi plătind Ecosid-ului 500.000 de euro. Reprezentanţii Ecosid, şi cei de atunci şi cei de acum, spun că erau contracte păguboase.
Acum par păguboase, dar la acea vreme nu erau păguboase deloc. Repet, conducerile Primăriei din ultimii 10 ani au avut strategii diferite în ce priveşte Ecosid-ul.

Cum s-a ajuns la o despăgubire de 1,5 milioane de euro, în instanţa de fond, din moment ce Santinel nu a demolat efectiv 150.000 de metri cubi de betoane, deci nu a avut şi costurile de rigoare?
Noi am cerut 2,1 milioane de euro. Instanţa a decis că despăgubirea ce ni se cuvine este de 1,5 milioane. Este vorba şi de felul în care îţi organizezi activitatea dar, dacă nu mă înşel, cred că aici avem de-a face şi cu o premieră în justiţia românească. Cred că este primul caz în care a fost vorba de transformarea unui lucru imposibil de realizat. (Betoanele pentru care Santinel obţinuse titlu executoriu în 2008 au fost demolate de alte firme, până în 2012 – n.red.). În plus, am plătit o grămadă de taxe de timbru, consumabile, motorină. Am avut cheltuieli mari provocate de nerespectarea contractului iniţial şi de toată povestea ce a urmat.

De ce credeţi că nu s-a rezolvat problema înainte să se ajungă la o asemenea sentinţă?
Probabil că domnul Baloşin, director al Ecosid din 2012 încoace, nu l-a informat corect şi la timp pe domnul Arion. Pare-se că am deranjat şi administraţia Schiau, şi administraţia Hada, şi administraţia Arion.
Pe de altă parte, uitaţi-vă la terenul Ecosid. De 10 ani nu vin investitori. Oare de ce? În plus, nimeni nu vrea să discute şi cu mine. Cred că dacă aş fi eu proprietarul acelui teren, în trei luni ar apărea şi investitori acolo.
Repet: suntem dispuşi la discuţii pentru o soluţionare amiabilă a situaţiei şi am şi transmis oficial acest lucru Consiliului Local al municipiului Hunedoara.