glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Într-un top al județelor României, în funcție de banii primiți de la bugetul național sau prin diverse programe de dezvoltare, cele două județe din Ținutul Secuiesc, Covasna și Harghita, sunt în ultimele patru locuri. Acest lucru demonstrează, dacă mai era nevoie, că de fapt UDMR nu face altceva decât să mimeze interesul pentru comunitatea maghiară. În spatele unor lozinci care să gâdile plăcut urechile și orgoliile maghiarilor din România stă un partid la fel de nereformat și cu politicieni la fel de odioși ca în oricare altă formațiune politică „mioritică”. UDMR s-a aflat aproape permanent la guvernare sau dacă nu, cel puțin, a sprijinit guvernele, indiferent de culoarea lor. De ce a făcut-o dacă cele două județe cu populație majoritar maghiară, bazinul electoral al UDMR, sunt printre cele mai sărace și subdezvoltate? Pentru interesele personale ale liderilor politici ai ungurimii. Pentru posturi de directori prin deconcentrate și inspectorate, din care nimeni nu-i clintește pe unguri. Pentru hectare întregi de pădure culcate de „drujba lui Dumnezeu”, cum este supranumit Verestay Attila. Pentru alte contracte, posturi sau demnități. Dar în niciun caz pentru comunitatea maghiară. Dacă s-ar lupta pentru electoratul lor, liderii UDMR, cei care susțin guvernul, ar stoarce ceva mai multe fonduri în cele două județe, pe care nu lenea locuitorilor, ci nepăsarea politicienilor le plasează, din punct de vedere al dezvoltării, la concurență cu Vasluiul sau Teleormanul.
Un argument care demonstrează fără echivoc faptul că UDMR este interesat de cultura maghiară și de păstrarea istoriei sau identității maghiare, cam cât ar fi interesat un musulman de Sfânta împărtășanie, este spectacolul de operă rock, organizat recent la Castelul Corvinilor din Hunedoara. Cum am făcut „greșeala” de a invita trupa din Ungaria la Hunedoara, la solicitarea organizatorilor festivalului „Hunedoara Lirică”, m-am simțit obligat să mă ocup ca totul să iasă cât se poate mai bine. Am avut naivitatea să cred că în demersul meu voi fi cât de puțin ajutat de liderii locali ai comunității maghiare, aproape toți membri marcanți ai udemereului local. Doar că în afară de directorul Liceului „Teglas Gabor”, domnul Kocsis Attila, care a sprijinit organizarea evenimentului, relația cu restul maghiarilor „cu potențial” din Deva s-a rezumat la câteva apeluri telefonice prin care mi se cereau invitații. Adică bilete gratuite la un spectacol pentru care fiecare maghiar ar fi putut să facă un mic sacrificiu financiar, dacă ar fi fost chiar atât de interesat de cultura și istoria nației sale. În rest, orice solicitare de sprijin s-a încheiat printr-un telefon care a sunat în gol și o rechemare după minimum 48 de ore, când evident problema, de obicei minoră, pentru care voiam sprijinul comunității maghiare, era deja rezolvată. Asta ca să nu mai spun că la concert, mulți dintre marii lideri UDMR din județul Hunedoara, care luptă pentru cultura și identitatea minorității maghiare, care își omoară neuronii în posturi de directori ca să le fie bine celor din comunitatea maghiară (nu-i aşa?) au lipsit. Au venit în schimb români. Mulți români care au apreciat lecția de istorie predată pe acorduri de muzică rock de cei peste 100 de artiști maghiari. Prezența românilor la acest spectacol mi-a întărit convingerea că UDMR aruncă în spațiul public false probleme etnice, pentru a-și justifica existența și pentru ca etnia maghiară să poată trăi mai bine în România. Dar numai prin reprezentanții săi. Marți seară, după finalul spectacolului, pentru prima dată în 48 de ani m-am simțit stânjenit că fac parte, chiar și pe jumătate, din comunitatea maghiară.

Vezi și

Close