glasul-hd.ro Web analytics


Editorial

Andy Hertz – Mulți își îndreaptă gândul în aceste momente către viața la țară. Cei mutați deja, suntem considerați acum norocoși, dar acest „noroc” vine dintr-o alegere.

Mulți își îndreaptă gândul în aceste momente către viața la țară. Cei mutați deja, suntem considerați acum norocoși, dar acest „noroc” vine dintr-o alegere. Sigur că boala poate ajunge și la țară, dar, acasă la țară….
…ACASĂ la țară înseamnă, printre multe altele, locul care îmbogățește viața noastră de zi cu zi, fiecare clipă petrecută aici, loc în care bucuria de a viețui devine mod de viață. Locul în care trăim și felul în care trăim contează!
Ca societate suntem bolnavi, asta e clar, și îmbolnăvim planeta. Mâncăm haotic și irosim hrană, epuizăm resurse haotic, cheltuim haotic, aruncăm lucruri pe care încă le-am putea folosi, nu avem grijă de noi înșine, nici de animale, nici de plante. Suntem consumatori care nu numai că nu dăruim înapoi planetei și nu apreciem destul, dar mai și stricăm. Apoi, când ceva este luat de la noi sau se întrerupe ceea ce ni se pare firesc să continue, suntem bulversați și nu înțelegem ce se întâmplă, iar planeta dă semne că nu ne mai vrea. Dincolo de , avem o societate bolnavă în primul rând sufletește, dar și fizic.
Lipsurile din viețile noastre, ce țin de natura umană și de natură în general, au fost umplute cu goana după orice sclipește și orice poate să ocupe mintea golită de natural și realitate.
Spațiul verde, oxigenul, hrana vie, apa de izvor, prietenia, încredera, munca, ajutorul, chiar familia, și multe alte adevărate valori devin priorități abia atunci când filmul absurd se pune pe pauză sau se termină definitiv! Acum vedem mai limpede cine suntem, ce nevoi avem de fapt, ce putem face, și cât de sănătoși suntem fizic și mental!
Un castel imens de nisip începe să cadă bucată cu bucată, în timp ce realitatea se ridică peste noi într-o formă ciudată, nemaivăzută, chiar monstruoasă, prin a cărui negură se întrezărește îngerul nostru păzitor, încă verde. Mereu a fost aici, dincoace de fum!
Viața cea mai bogată este simplă și reală! Cel mai bine o vedem aici, în mijlocul naturii, mai ales atunci când suntem împreună. Coexistența cu natura e marea chemare a acestor vremuri! Armonia!
Se promovează frica de moarte, dar despre sistemul imunitar nu se spune nimic?! Nimeni nu spune ce sa faci ca să-l protejezi… toată lumea spune să stai în casă, consumatorule, până atunci când vei putea reveni, grăbit, la vechile obiceiuri, așteptând redeschiderea ușilor pe care atârnă reclame?! Nu știu eu dacă toate bolile își găsesc leacul în natură, deși bănuiesc că da, dar soarele cu vitamina lui D, plantele, oxigenul, izvoarele curate, hrana vie, drumurile pădurilor și bucuria pură, sunt aici, afară.
La tv vezi interminabile spoturi publicitare despre medicamentele care te fac „să treci cu bine” peste probleme provocate de obiceiurile tale dăunătoare. Nimeni nu ți-a spus și nu îți spune să-ți hrănești sănătatea, sufletul și mintea! Sute de milioane de oameni au murit din cauza obiceiurilor proaste și sute de milioane de oameni au trecut multă vreme pe lângă boli datorită obiceiurilor lor sănătoase. Există și excepții, desigur, pe care nu le pot eu explica.
Coexistența cu natura nu înseamnă doar să ieși în parc uneori!, ci să te hrănești din ea, să te miști, s-o atingi, s-o miroși, s-o simți, să trăiești în ea, iar cu ajutorul tehnologiei și educației, să te bucuri și mai mult de viață.
Respectul pentru natură și traiul natural au ajuns la cel mai scăzut nivel, cred eu, din toate timpurile.
Acum, când multe uși s-au închis, vedem mai clar cum natura ne așteaptă cu brațele larg deschise.
Poate că ceea ce se întâmplă astăzi în lume e chiar ultima strigare a ei prin care ne cheamă să avem grijă de planetă și de noi înșine!
Back to top button
Close
Close