glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

Un studiu realizat de sociologi olandezi la comanda Comisiei Europene arată că popoarele de sorginte latină percep altfel presa decât nordicii sau germanii. Astfel că francezii, italienii, spaniolii, portughezii şi românii sunt mai interesaţi de comentariile unui anume eveniment şi nu de relatarea acestuia aşa cum se întâmplă cu nemţii, englezii, nordicii şi chiar maghiarii. Pornind de la apetenţa spre „bârfă” a latinilor din categoria cărora facem parte şi noi, românii, nu este de mirare că în ultima vreme au fost promovate pe posturile TV emisiuni de opinie cu pretenţii de pamflet. Reţeta este simplă, sub pretextul revistei presei sau al comentariilor unor ştiri, jurnalişti mai mult sau mai puţin talentaţi îşi dau cu părerea în monoloage plictisitoare de un ceas. Acest gen de emisiuni „născute” pe posturile centrale au fost repede „implementate” şi la televiziunile de „cartier”. Acum orice post care se respectă are pe sticlă câte un jurnalist care îşi dă singur cu părerea despre orice.

Şi aici vom intra în cea mai delicată problemă a presei româneşti, fie ea centrală sau locală – CREDIBILITATEA

Dacă în cazul talk-showului moderatorul dialoghează cu unul sau mai mulţi invitaţi apropiaţi subiectului prin profesie sau experienţă, în cazul emisiunilor monolog, „gazda” îşi dă cu părerea despre orice. El este specialist în politică, în medicină, ecologist, miner, agricultor, proprietar, producător şi beneficiar. Este tocmai acel om nou, multilateral dezvoltat pe care-l voia Ceauşescu. Problema este doar atunci când „formatorul de opinie” nu numai că nu are o experienţă în niciun domeniu, ci nu are nici măcar studiile complete. Ce credibilitate poate să aibă în faţa publicului cineva care nu a reuşit să-şi pună ordine în propria viaţă, dar îşi dă cu părerea despre „mersul naţiunii”? Evident că nivelul de credibilitate al unui astfel de om tinde spre zero. Aceşti jurnalişti predispuşi spre monolog nu sunt altceva decât trompetele patronilor, cu sau fără voia acestora. Şi cum toate posturile de televiziune locale sunt controlate de oameni politici, este clar că emisiunile sunt făcute să le servească patronilor, cu sau fără ca aceştia să le ceară aşa ceva jurnaliştilor. Cu cât gazetarul este mai slab şi mai nepregătit, fără şcoală sau fără experienţă, cu atât el va fi mai „atent” cu interesele politice ale patronului, de la care până la urmă primeşte salariul. Din păcate tocmai patronii de televiziuni sunt primii care nu privesc lucrurile din perspectiva CREDIBILITĂŢII, păstrând în grilă emisiuni şi pe statele de plată omeni cu un trecut profesional şi cu o pregătire îndoielnică doar pentru că le place cum le „gâdilă” aceştia orgoliul şi interesele.

Vezi și

Close