glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Sare-n ochi

(editorial publicat inițial la data de 22 septembrie 2017)

 

Întotdeauna am fost convins că diversiunea pe care politicienii români și maghiari la un loc o practică de 26 de ani nu va mai ține, odată ce populația devine din ce în ce mai educată, mai informată și mai logică în gândire. Se pare că m-am cam înșelat. Pentru că tot ei, politicienii, au grijă ca populația să nu devină nici mai educată, nici mai informată și cu atât mai puțin logică în gândire. Așa că maghiarii se străduiesc din răsputeri să rămână în marja de cinci procente care le asigură accesul în Parlament, profitând de naivitatea unui electorat la fel de „captiv” ca cel al PSD, pe care îl aburesc cu tot felul de drepturi folositoare sau nefolositoare  și îi pun în față sperietoarea „românizării forțate”. În acest timp, o mână de lideri politici trăiesc la fel de bine ca cei români, votându-și aceleași salarii și pensii nesimțite, și profitând din plin de funcțiile ocupate pe criterii exclusiv politice. Maghiarii de rând, adică „turma” care votează din patru în patru ani, orbește, trăiesc la fel de prost ca românii de rând.

La rândul lor, politicienii români, ori de câte ori au nevoie de o diversiune, scot la lumină pericolul maghiar, în complicitate cu colegii lor unguri. Deodată, pentru „turma” românească  nu mai contează că trăiește prost, că i se scumpește viața, că moare cu zile în spitale și copilul său este „robul” unui sistem de îndobitocire, nu de educație. Pentru „oaia” mioritică e mai important să-l înjure pe ungurul care îi ia Ardealul decât pe politicianul care îi distruge viața.  Vehemența cu care se poartă disputele pe temă naționalistă și atitudinea românilor față de aceste spaime induse diversionist demonstrează că românul și maghiarul nu au evoluat cu nimic în cei 27 de ani scurși de la momentul Târgu Mureș 1990, prima diversiune cu tentă naționalistă pusă la cale de maleficul Ion Iliescu. De atunci au urmat sute de astfel de false probleme scoase în față ori de câte ori atenția publică trebuia canalizată spre altceva ca să nu se vadă hoțiile guvernării. Odată cu apariția Internetului și a Facebook-ului, „lupta de clasă” s-a înăsprit și a primit accente dramatice. Din fericire încă nu a coborât din zona virtuală în cea reală.

Aș avea câteva probleme de ridicat pentru românii verzi care tremură de grija Transilvaniei și se dau de ceasul morții pentru că într-un sat, undeva prin Harghita sau Covasna, o babă vorbește ungurește cu vaca pe care trebuie să o mulgă. ( Și nu se cade asta. Doar suntem în România, aici și cu vaca trebuie să vorbim românește!). Citesc foarte multe comentarii de genul. Să se ducă maghiarii  în Ungaria, să ne lase pe noi, în țara noastră, în pace!  În anul 1983, când Laci Bölöni perfora poarta lui Dino Zoff, în antologicul meci România – Italia, câți dintre voi au strigat în loc de GOOOOL, pleacă  în Ungaria Bozgore și lasă-ne pe noi în pace? Sau în 1986, când Imre Jenei conducea Steaua spre Cupa Campionilor Europeni, câți români s-au dus la aeroport să-l întâmpine pe „nea Imi” cu lozinci de genul: „Afară, afară, bozgorii din țară!”? Ca să nu mai vorbim despre ce ar trebui să scandeze spectatorii care vizionează o producție  regizată de celebrul om de teatru Tompa Gábor. Credeți că lucrările lui Victor Roman, considerat de francezi unul dintre cei mai remarcabili sculptori ai secolului XX nu vor mai fi atribuite României dacă ați afla că până la șase ani celebrul artist născut la Homorod, județul Harghita, nu știa vorbi românește? Oare nu ne-am bucurat în egală măsură, români și maghiari, de succesele gimnastelor Emilia Eberle sau Ecaterina Szabo la olimpiade, campionate mondiale sau europene?  Și dacă ne-am bucurat împreună, am aplaudat împreună și am admirat împreună valori ale României de origine maghiară, de ce trebuie să ne umbrească aceste bucurii și amintiri frumoase o vânzătoare de mici din secuime? Pentru că așa vor politicienii, iar noi, indiferent de naționalitate, suntem mult prea needucați, de neinformați și ilogici să nu ne lăsăm duși de nas de ei. Anul viitor, va fi anul centenarului, dar și anul apogeului conflictelor interetnice din România. A unor false conflicte întreținute în mod iresponsabil de cei care au ceva de câștigat din ură și dușmănie.

 

Loading...

Vezi și

Close