Sare-n ochi

Peste exact o lună, românii sunt chemațI din nou la urne.  Este a opta oară când electoratul din România își va desemna reprezentanții în Parlamentul României. Până acum electoratul nu s-a ridicat cu nimic mai presus de clasa politică. De opt ori au ajuns în Parlamentul României aceleași personaje corupte, semi-analfabete, aceiași politicieni aroganți, fără viziune și fără o minimă cultură generală. Evident, printre ei s-au strecurat și oameni cumsecade, și persoane de bună credință, cu o educație pe măsura funcției  pe care o ocupă. Dar ei sunt atât de puțini pe băncile Parlamentului, încât aproape că nu se disting din gloata mizeră și perfidă pe care electoratul din România o trimite din patru în patru ani să îl reprezinte în legislativ.  Degeaba ne plângem de clasa politică! Politicienii nu sunt cu nimic mai buni sau mai răi decât alegătorii care îi votează. Și acest lucru se vede cu ochiul liber, dacă analizăm fiecare zonă și fiecare reprezentant al zonei respective. Cu cât județul este mai bogat, mai civilizat, cu localități în care există mișcări culturale și școli prestigioase, cu atât este mai dezvoltat, și parlamentarii sunt mai de calitate. Cu cât ne îndepărtăm de zona de civilizație, în județele sărace, cu orașe prăfuite și sate înglodate în noroaie și mizerii, cu șomaj ridicat, cu populație leneșă care preferă să bea vodcă ieftină, plătită dintr-un ajutor social de mizerie, cu atât și parlamentarii sunt mai corupți, mai aroganți, mai bogați și mai nemernici. Pentru că sunt votați de oameni pentru care scara valorilor nu există, pentru care criteriul de performanță se rezumă la numărul paharelor date peste cap până la prăbușirea finală în șanțul de pe marginea drumului. Acel alegător care nu se respectă pe sine, nu respectă comunitatea în care trăiește, nu va fi respectat nici de parlamentarul pe care îl trimite în Senat sau în Camera Deputaților.

Peste exact o lună avem de ales, nu între niște candidați, ci între două atitudini. Ne respectăm și le cerem aleșilor pe care îi trimitem în Parlament să ne respecte, sau din contră, ne mulțumim cu puțin, cu traiul de azi pe mâine și trimitem în Casa Poporului oameni care nu ne respectă, dar ne cumpără votul cu promisiuni sau lucruri mărunte. Avem de ales între exprimarea unui punct de vedere materializat prin votul în cunoștință de cauză sau achiesarea la punctul de vedere al celor care votează din inerție, fără să se informeze și fără să se respecte. Cu alte cuvinte dacă vrem o adevărată schimbare a clasei politice, trebuie să o provocăm. Trebuie să le demonstrăm acelora care au creat această clasă politică votând-o succesiv  de opt ori că nu suntem de acord cu ei. Trebuie să fim mai mulți să ne impunem voința. Nu putem să facem asta decât ieșind la vot.

Mulți alegători se ascund în spatele unor scuze de genul: „mi-e greață de clasa politică” sau „nu e niciunul mai bun”, sau „oricum nu iese cel pe care îl votez eu”. Dar votul în anul 2016 nu se referă la politicieni, clasa politică și reprezentanții în Parlament. Votul în 2016 se referă la două mari grupuri. Ale celor care gândesc, se informează, vor o schimbare, dar nu ies la vot, și ale celor care de 26 de ani au creat și continuă să alimenteze cu voturi o clasă politică mizerabilă. Nu contra politicienilor trebuie votat în 2016, ci pentru anularea votului celor care împing România, încet și sigur în prăpastie. A electoratului care nu se respectă, nu respectă România și nici valorile tradiționale ale acestei țări. Avem de ales între implicarea demnă în schimbarea sistemului sau complicitatea cu un sistem corupt și antiromânesc.  Peste o lună, cei care vor schimbare ies la vot!