Sare-n ochi

Nu există campanie electorală fără mare miting, mare , la București, susținut de toate partidele importante. Și când se face „marea adunare populară” în Capitală, începe o agitaţie în toată țara. Umblă șefii de partide după autobuze, după oameni, ca daţi de rău. Sponsorii bagă adânc mâna în buzunare, că doar nu te cară nimeni cu autobuzul sute de kilometri gratis. Tinerii se pun pe făcut sendvișuri, ca să aibă activistul de partid ce să mânce până la București, că doar „mânci două pite” pe drum până la Capitală. În orașul unde cândva Bucur își păștea oile, alte turme iau cu asalt bulevardele și străzile blocate cu autobzele venite din toată țara. Turmele de activiști de partid sau doar de oameni plătiți să facă o plimbare până la București și să stea acolo, în marea turmă a mitingiștilor. Să fie la număr, cum se spune. Șefii de partide, de pe toate palierele, încep o adevărată întrecere „socialistă” sau, după caz, liberală, de adunat și cărat oameni spre marea acțiune cu care fiecare partid vrea să-și marcheze debutul unei campanii electorale grandioase.

În realitate, această mobilizare demonstrează contrariul a ceea ce vor să arate partidele. Demonstrează prostie, ineficiență, slugărnicia ierarhică a șefilor de la cel mai mic la cel mai mare.  Demonstrează de fapt un adevăr crud. Partidele din România și, implicit, România sunt conduse de niște proști. De la cel mai mare la cel mai mărunt șef, coordonator de campanie sau băgător de seamă. Pentru că nimeni nu are curajul să arate impotența pe care o demonstrează adunatul oamenilor cu arcanul, urcatul în autobuze și căratul lor la București, la câte un miting pe care liderii politici îl anunță întotdeauna de peste 50.000 de oameni și eșuează lamentabil, cu toată migrația din țară, la maximum 10 – 15.000 de persoane.

De ce spun că liderii politici sunt ineficienți și impotenți când ordonă asemenea deplasări de „trupe” din teritoriu spre București? Pentru că un autocar închiriat de la Deva la București costă partidul undeva în jur la 5.000 de lei. Pentru că cei 40 de oameni care se deplasează cu această sumă, plus merindele aferente, nu ar rebui să conteze în economia unui miting bine organizat. Pentru că sâmbăta, ziua mitingului, este o zi pierdută pentru acțiunile electorale din județ, o zi liberă, indicată pentru întâlniri cu electoratul. Și nu în ultimul rând, pentru că un partid care nu poate să mobilizeze 50.000 de oameni şi depinde de „turma” din teritoriu trebuie să încuie sediul, să arunce cheia și liderii săi să plece la cules căpșuni sau îngrijit bărâni în Occident.

Nevoia de a cheltui resurse financiare, umane și de timp pentru că liderii din București nu sunt capabili să mobilizeze  populația la un miting electoral demonstrează cât de scârbită este lumea de actuala clasă politică. Demonstrează că un popor care se adună cu zecile de mii, zile întregi, pentru niște moaște, nu are aceeași admirație pentru relicve. Relicvele politice, evident!