glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

O să-mi bag minţile-n cap. Promit!

Au trecut mai mult de 40 de ore de când am primit o veste care m-a fulgerat din cap până în picioare. Încă mi se pare neadevărat. Aștept să mă sune cineva și să-mi spună că a fost o greșeală, că nu am înțeles bine. Dar, din nefericire, mă tem că acest lucru nu se va întâmpla. Nu am crezut vreodată că cel care mi-a deschis orizontul către presă, care m-a format și mi-a pus o pâine în mână va pleca subit într-o lume mai bună, mult prea repede. Într-adevăr, glasul meu s-a stins. Al nostru, al redacției, al celor care l-am cunoscut. ȘTEFAN NU MAI ESTE!!! E trist. Foarte trist! Îmi vine să urlu în ideea că voi schimba ceva, dar în același timp îmi apare chipul său în față și prima vorbă care mi-o adresa în fiecare zi în redacție: „Dili, bagă-ți mințile în cap!”, și zâmbesc! În fracțiune de secundă mi-au trecut prin cap toate amintirile cu tine, toate „vrăjelile” noastre, toate „cântările”, tot sprijinul pe care mi l-ai acordat. Cum făceam haz de necaz, cum reușeam să ieșim din orice problemă cu sfaturile tale, cum mi se lumina chipul când te vedeam, indiferent cât de supărată eram, pentru că mă făceai să mă simt bine, să zâmbesc, să uit de probleme…

Ștefane, ai lăsat un gol prea mare în sufletele noastre, în presă, în comunitate! Refuz să cred că nu mai ești. Totuși, sunt fericită și mândră că am cunoscut un om ca tine. Îți mulțumesc Piki pentru tot.

Dumnezeu să te ierte și să te odihnească!