glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Glasul lui Ștefan CIOCAN

(editorial publicat iniţial pe 26 iunie 2016)

 

Marea Britanie a decis că nu mai vrea în Uniunea Europeană. Din momentul în care au fost publicate rezultatele referendumului organizat în întregul Regat Unit, au început să curgă comentariile și părerile. Unii vorbesc despre eșecul Uniunii Europene, alții despre naționalismul și conservatorismul exacerbat din Regatul Unit al Marii Britanii. Mulți analiști văd o Europă dezbinată, alții, din contră, văd eșecul Regatului Unit și preconizează o ieșire a Scoției și Irlandei de sub aripa protectoare a monarhiei britanice. Cred, totuși, că majoritatea analiștilor se raportează în textele lor la metehnele electorale și sociale românești și la modul în care am acționa noi la un asemenea fenomen politic. Ce putem remarca în urma referendumului din Marea Britanie care a decis ieșirea acesteia din Uniunea Europeană? Mulți analiști din România vorbesc deja despre electoratul britanic ca despre cel din Teleorman. Deodată, englezul nu mai este un cetățean european cultivat și bine informat, ci un fel de „mort” din Teleorman sau un pesedist alcoolic din Vaslui, doar pentru că a votat așa cum nu ar fi votat „analistul” nostru mioritic. E drept că opțiunile au fost împărțite astfel: Anglia 55% – 45% și Țara Galilor 52% – 48% au votat pentru ieșirea din UE, în timp ce în Scoția 62% – 38% și în Irlanda de Nord 55% – 45%  au votat pentru rămânerea în UE. Evident că nu toată Marea Britanie susține aceleași idei. Totuși, la nivelul Regatului Unit scorul a fost de 52% – 48% pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Argumente au ambele tabere, iar majoritatea populației a considerat credibile argumentele adversarilor Uniunii. Este lesne de imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă un astfel de referendum ar fi avut loc în România. Din punct de vedere politic, sunt convins că rezultatul ar fi același. Majoritatea alegătorilor ar aprecia că este mult mai bine fără regulile impuse de Uniunea Europeană. Pentru că propaganda eurosceptică este foarte puternică și în România. Nostalgia după regimul comunist, reticența față de normele de disciplină impuse de Uniunea Europeană, ignoranța față de avantajele economice ale apartenenței la o Europă unită fac și din contribuabilul român un adversar al Bruxelles-ului. Din punct de vedere tehnic, politicienii români din tabăra pierzătoare ar fi clamat, de fapt, victoria lor, găsind și în înfrângere un sâmbure de câștig. Ar fi contestat referendumul la Curtea Constituțională, s-ar fi certat prin talk-show-uri asupra fenomenului votului multiplu și al urnei mobile mult prea des solicitate. Președintele țării ar fi ieșit să își exprime „îngrijorarea” față de viitorul țării, iar premierul ar fi anunțat că nu este momentul să-și dea demisia într-o situație de criză. Nimeni nu ar mai fi înțeles mare lucru din rezultatele referendumului, care ar fi fost atât de comentate încât Parlamentul nu ar fi considerat necesar să le transpună într-o lege, așa că lucrurile ar fi rămas la fel ca înainte. Pentru că în România voința poporului contează în măsura în care ea se suprapune peste interesele clasei politice.
Ce am înțeles totuși în urma referendumului din Marea Britanie? Că Regina nu s-a amestecat în problema poporului, ci a luat doar la cunoștință voința acestuia. Că premierul, pro – european, a considerat un eșec al Cabinetului său rezultatul referendumului și și-a prezentat demisia. Că în Scoția și Irlanda de Nord există o mișcare puternică pro-europeană, care ar putea să inflameze spiritele și să ducă la rămânerea celor două state în Uniunea Europeană, dar tot în urma unor referedumuri în care vor fi analizate atent toate argumentele pro și contra UE, respectiv UK. În rest, doar speculații economice și finanțiste. Cum va evolua economia Marii Britanii și a Uniunii Europene și cât va dura ieșirea efectivă a Regatului Unit din Uniunea Europeană încă nu se știe și cred că greu se poate anticipa.

Vezi și

Close