De ţinut minte: refugiu din calea caniculei, plictiselii şi stresului – Stâna de Râu
Am avut parte deja de un prim episod canicular, anul acesta. Cine ştie câte vor mai urma? Indiferent că vrei să evadezi în acest weekend, sau îţi faci un alt plan, pentru altă dată, noi îţi sugerăm Stâna de Râu. Se ajunge relativ uşor, cu maşina, pe timp de vară, e cam mult de mers, e drept, dar merită.
Nu tu claxoane, nu tu picamere care sparg asfaltul, nu tu sirene de ambulanţă, nu tu vânzoleală… Şi o singură zi petrecută la Stâna de Râu îţi reîncarcă bateriile. Dacă vrei să stai peste noapte (ceea ce e de recomandat, mai ales că se face câte-un foc, se cântă la chitară şi se glumeşte cu bun simţ), şi mai bine, dar în acest caz echipează-te cum trebuie: un cort bun, haine de munte şi toate celelalte necesare. Nu ştiu cât de aglomerat ar putea fi refugiul în weekendul ales de tine pentru excursia la Stâna de Râu.
Cum se ajunge
Până mai ieri doar montaniarzii cu experienţă şi ciobanii ajungeau des aici. De vreo trei ani încoace, apariţia unui refugiu montan face însă ca zona să fie frecventată şi de turiştii mai puţin obişnuiţi cu sălbăticia Retezatului. În plus trocul care se face la stâna ce a dat numele locului cu ani în urmă e un alt element important în „oferta” turistică a zonei, pe lângă unele dintre cele mai grele şi mai spectaculoase trasee montane. De la Hobiţa, localitate situată în nord-estul Masivului Retezat se urcă spre Stâna de Vale preţ de 27 de kilometri. Apa Râului Bărbat însoţeşte drumul destul de accidentat în unele locuri pe mai toată lungimea sa. Înainte, doar maşinile ciobanilor care urcau şi coborau de la stână, plus cele care duceau culegătorii de zmeură şi afine treceau pe aici.
Efectul unui refugiu montan
Acum lucrurile s-au schimbat. Mai ales la sfârşit de săptămână, vara, zeci de corturi sunt instalate în zonă. Asta pentru că apariţia unui refugiu montan, numai bun de folosit de vreo 20 de persoane în caz de vreme rea (iar în Retezat nicio prognoză meteo nu este respectată), le conferă un plus de siguranţă turiştilor. Unora le place, altora nu. „Mergem la munte an de an, vara, iar de zona asta chiar nu ştiam. Îmi place pentru că încă nu e atât de frecventată ca «bulevardul» (aşa numesc turiştii cel mai circulat traseu din Retezat, cel dintre Pietrele – Bucura şi Poiana Pelegii – n.red.). E şi stâna aproape. Mai luăm un lapte, mai un caş, e excelent”, spune Mircea Petrescu, de 35 de ani, din Bucureşti. Radu Stoica (44 de ani), un montaniard din Hunedoara, se declară oarecum nemulţumit: „Înainte de locul ăsta ştiau doar cei care cunoşteau foarte bine Retezatul şi doreau să vină aici pentru un plus de linişte, mai ales noaptea. Acum… Acum nici aici nu mai poţi să înnoptezi la cort fără să fii nevoit să suporţi cântece, urlete şi alte cele. Aşa se întâmplă în orice loc frumos din România în care turiştilor li se oferă un plus de condiţii. Nu credeam că un simplu refugiu montan o să aibă un asemenea efect la Stâna de Râu”.
Erau necesare
Şeful Serviciului Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodeanu, spune însă că refugiul de la Stâna de Râu, alături de cel de la Baleia, erau mai mult decât necesare. „Pe la Stâna de Râu trec mai multe trasee destul de circulate şi foarte lungi, iar în caz de vreme rea, turiştii surprinşi în traseu nu aveau unde să se adăpostească. La Baleia, vechea cabană s-a închis, turiştii continuau să urce acolo, dar nu aveau un refugiu. Cu vreo şapte ani în urmă am cerut şi am primit finanţare pentru aceste două refugii de la Ministerul Dezvoltării, am primit banii şi am dat în funcţiune cele două refugii. Mă bucur că am fost pe deplin înţeleşi atunci când am argumentat importanţa refugiilor de la Stâna de Râu şi Baleia”.
Pe lângă salvamontiştii hunedoreni, ale căror puncte de permanenţă din Retezat se află la ore bune de mers faţă de Stâna de Râu, apariţia unui refugiu aici îi bucură şi pe ciobanii de la stână. Anul acesta „comerţul local” en-detail cu caş, urdă, „sămăchişă”, lapte şi brânză a mers mult mai bine. Mai ales străinii cumpără. Întâi gustă, apoi comandă. De regulă „şeful” de stână cere preţuri „după ochi”, dar dacă te dai bine, cu un pachet de ţigări, pe lângă vreunul dintre ajutoarele sale, primeşti marfă de cinci ori mai scumpă decât banii daţi pe tutun.
Retezatul, şi mai frumos
Unii cunoscători spun că traseele care pleacă din Stâna de Râu duc în locurile şi mai frumoase ale Masivului Retezat, cele pe care doar montaniarzii cu experienţă se avântă. De exemplu, de aici, până la Tău Ţapului (singurul lac glaciar din Retezat care are şi o mică insulă) traseul are o durată de doar două ore şi jumătate. În schimb este foarte dificil. Traseele un pic mai uşoare sunt însă mult mai lungi, spre Vârfurile Păpuşa, Peleaga, ori Custura, sau spre Porţile Închise, Buta şi Gura Bucurei. Nu se pleacă pe traseu fără un montaniard experimentat şi fără să anunţi cuiva destinaţia finală. În plus, nu se pleacă pe traseu fără bocancii obligatorii (adidaşii sunt contraindicaţi pentru că nu rezistă cum trebuie provocărilor muntelui), fără pelerină, apă, hrană şi toate celelalte.
Dacă nu te simţi în stare să faci un traseu complet, atunci rezumă-te la plimbări mai scurte, pe-aproape de locul de campare. Oricum priveliştile sunt superbe şi aici.
Salvamont Hunedoara începe de astăzi reverificarea refugiilor din Masivul Retezat, iar cel de la Stâna de Râu e primul pe listă. „Ne asigurăm că uşile, ferestrele sunt în regulă, mai facem micile reparaţii necesare, curăţenie, luăm eventualii saci cu gunoi lăsaţi de turişti că, asta este, încă nu ne-am civilizat complet, după care, de luni începem serviciul de permanenţă. Ca de obicei, vom avea puncte de permanenţă la Baleia, Poiana Pelegii, Bucura, Zănoaga, Buta, Pietrele şi Râuşor”, adaugă şeful Serviciului Public Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodeanu.
