Ghid scris pentru două comori de pe Valea Mureşului: „Bastionul Roşu” şi biserica din Gurasada
Dacă vreodată vă îndreptaţi spre Arad, pe DN 7, când sunteţi în Ilia aţi face bine să faceţi o pauză şi să căutaţi, undeva pe stânga sensului de mers, o clădire veche. E mai veche decât pare şi are o poveste şi mai spectaculoasă. Este vorba despre “Bastionul roşu”. O a doua pauză ar trebui făcută chiar la intrare în satul Gurasada. Pe dreapta veţi vedea o biserică unică. Noi vă spunem povestea obiectivelor, vouă vă rămâne să le vizitaţi.
Bastionul Roşu este, de fapt, casa natală a lui Gabriel Bethlen, unul dintre cele mai importante personaje din istoria Transilvaniei. Ea face parte din cetatea Iliei, veche de secole. Primii proprietari cunoscuţi au fost familia Dienesi. După ce, la 1552, turcii au ocupat parte din Banat, inclusiv cetatea Lipovei, Ilia a devenit cetate de graniţă, aşa că a fost întărită cu un inel de apărare ce cuprindea trei bastioane. Bastionul Roşu a fost construit în 1582, de tatăl lui Gabriel Bethlen, Farkas, cel căruia i-a revenit cetatea după ce vechea familie de proprietari s-a stins pe linie bărbătească. Acest bastion a avut de la bun început doar rol de locuinţă, fiind decorat şi cu ancadramente sculptate din piatră dar şi cu pictură exterioară. Mai târziu, în apropierea bastionului a fost construit un conac, care a preluat rolul de locuinţă principală a cetăţii. Ambele construcţii au fost demolate la începutul secolului al XVIII-lea. Bastionul a fost refăcut în stil romanic abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
O biserică încă ignorată de turişti
La nici 10 minute de mers cu maşina, tot spre Arad, tot pe DN 7, la intrarea în Gurasada, există o biserică la fel de valoroasă ca şi cele de la Densuş ori Strei. Pare puţin ciudată, pentru că are două turle, dar şi pentru că o parte e netencuită pe exterior. Dacă n-ai şti că a fost ridicată în mai multe etape, ai crede că meşterii care au făcut-o au avut în fiecare zi câte o altă idée despre cum ar vrea să arate. În majoritatea timpului e închisă, dar, localnicii te pot îndemna spre casa deţinătorului cheii de la intrare.
Biserica din Gurasada poartă hramul Sfântului Arhanghel Mihail, iar prima sa atestare documentară este din 1292. Este vorba despre unul dintre cele mai vechi edificii ale arhitecturii româneşti. Edificiul iniţial avea o formă de patrulob încununat de o turlă centrală. Apoi, de-a lungul veacurilor, i s-au mai adăugat câteva încăperi, dar şi o turlă suplimentară, în partea vestică. Primul strat de pictură murală a fost finalizat, cel mai probabil, la începutul secolului al XIV-lea. Se vede însă prea puţin din el şi pentru că, în 1765, când biserica a suferit ultimele transformări notabile, s-a finalizat o altă pictură interioară, la comanda Mariei Tereza, împărăteasa Austriei. Monumentul nu este nici acum suficient promovat, aşa că turismul, aici, practic, nu există.
