glasul-hd.ro Web analytics

Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Centrul istoric al municipiului Brad

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 198: „cod HD-II-s-B-03263, Centrul istoric al orașului; municipiul BRAD, Str. Republicii, Moților, Cloșca, Zarandului, Independenței, Horea; înc. sec. XX”. Următoarele unsprezece poziții din listă (199-209) se referă la alte situri și monumente, precum ansamblurile urbane de pe străzile deja amintite, gara din Brad, biblioteca municipală „Gheorghe Pârvu” sau Colegiul Național „Avram Iancu”, sediul Societății „Mica” (azi Casa de Cultură), sau o clădire de pe strada Decebal, datată 1926.

…„o regiune aspră, stâncoasă, cu văi înguste, prăpăstioase și cu povârnișuri împădurite”…

Țara moților crișeni „cuprinde o parte a Munților Apuseni, acei munți falnici și bogați, ce apar în mijlocul naturii ca o cetate izolată a cărei margine apuseană este tăiată de văile Crișurilor, iar cea mai răsăriteană este o regiune aspră, stâncoasă, cu văi înguste, prăpăstioase și cu povârnișuri împădurite” (Octavian Floca, Hunedoara. Ghid al județului, Deva, 1969, p. 113). „În bazinul Crișului Alb se află o densă populație concentrată în așezările miniere Brad, Crișcior, Baia de Criș, Țebea ș.a.”, iar moțul crișan „și-a căutat ieșirea din mizerie de veacuri cutreierând, cu cercuri și ciubere, mari depărtări, cu hurca albia pâraielor, sau sfărâmând în șteampuri de lemn, mânate de brațele istovite, piatra, nu rareori cu un conținut înșelător față de munca și așteptările sale”.

Se pomenește apoi și despre faptul că „în 1741, când teritoriul Comitatului Zarand a fost redus la jumătate, Bradul a rămas reședință de district pentru deceniile următoare, iar în cea de-a doua jumătate a secolului XVIII se înființează aici un oficiu de schimb pentru aur, menit ca prin activitatea lui să prevină specula cu acest metal prețios, care se extrăgea din nenumărate mine particulare, aflate în jurul așezării” (i. Pârva, Drumuri în Țara Zarandului, București, 1983 p. 31). La cumpăna dintre secolele XIX și XX, Bradul se bucură de o serie de investiții „menite să aducă profituri cât mai mari” pentru investitorii respectivi (p. 35), dar care contribuie la ridicarea a ceea ce astăzi numim centrul istoric al Bradului. Printre edificiile ridicate în acea perioadă se numără și sediul Colegiului Național „Avram Iancu”, construit în stil neogotic pe baza planurilor arhitectului Ioan Dușoi din Brașov, lucrarea fiind începută în primăvara anului 1914 și definitivată în 1922 (p. 40).

După ce a devenit un centru economic recunoscut nu numai în zonă, Bradul a jucat rol important, având „târg de vite, târg de lemne, târg de fructe şi alte produse locale” (Romulus Neag, Monografia municipiului Brad, Deva, 2004, p. 2). Ceea ce mai admirăm astăzi din construcțiile trecutului se datorează dezvoltării economice, sociale și culturale de după mijlocul secolului al XIX-lea. „Bradul până la mijlocul secolului al XIX-lea, este mai mult un centru comercial, este locul unde moţii crişeni şi arieşeni se întâlneau la importantul târg săptămânal, pentru a vinde şi cumpăra mărfuri specifice zonei. Capitala comitatului Zarand era Baia de Criş, cu toate instituţiile aferente. Prin dezvoltarea învăţământului şi mutarea la Brad a Protopopiatului Ortodox, iar mai târziu a Judecătoriei, localitatea devine principalul centru cultural. Din cauza greutăţilor materiale, localităţile cu greu puteau să întreţină şcolile. Documentele atestă că pentru populaţia românească din Zarand până la Revoluţia de la 1848 era o singură şcoală la Brad, înfiinţată în 1843, cu doi învăţători: unul român şi altul ungur” (p. 155)

Alte obiective în zonă

Până să ajungi la Brad, dinspre Deva, treci pe lângă situl arheologic de la Ruda Brad, intitulat „Treptele romane”, datat în perioada secolelor II-III după Christos. Dacă tot ești în zonă, linia ferată industrială cu ecartament îngust, până la Crișcior, construită în anii 1906-1907, este un alt „obiectiv”, care străbate localitatea. Cine dorește, poate fotografia bustul lui Crișan, simbolurile civilizațiilor dacice și romane, troițe amintind de evenimentele de la 1784 sau  1848-1849, biserici de lemn sau de zid precum cele de la Ribița sau Ociș și Ocișor. Până la Blăjeni, Buceș sau Bulzești nu e departe, iar efortul, mai ales dacă e compensat de o mașină, merită făcut…

Daniel I. Iancu

Tags