glasul-hd.ro Web analytics



Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei – Ansamblul rural tradițional din Bunila

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 222: „cod HD-II-a-B-03278, Ansamblul rural Bunila, sat BUNILA, comuna BUNILA, 24 – 28, 60 – 76; înc. sec. XX”. Regăsim însă, la alte poziții din LMI, fără specificația numărului de casă, o serie de construcții, precum: „Casă de lemn Grunițan Ioan” (poziția 219, cod HD-II-m-B-03275, sec. XX); „Gospodăria de lemn Grunițan Arsenie” (poziția 220, cod HD-II-m-B-03276, înc. sec. XX); „Casă de lemn Nandra Sofia” (poziția 221, cod HD-II-m-B-03277, nr. 21, înc. sec. XX).

…„chenare sculptate, pe motivul dintelui de lup şi o rozetă”…

Pentru cine ajunge prima dată în zonă e foarte greu să se orienteze și să găsească monumentele istorice incluse în LMI, dacă ele mai există. Dar localitatea în sine e fabuloasă. Și multe dintre gospodării, ori cel puțin părți ale acestora, ar trebui să fie incluse în Lista Monumentelor Istorice, căci noul de altădată a devenit între timp vechi, iar ceea ce ne mai amintim mulți dintre noi drept casa tradițională a bunicilor este de fapt o adaptare a construcțiilor la realitățile economice și sociale de pe parcursul secolului XX.

Situată pe platoul Munților Poiana Ruscă, localitatea Bunila se înscrie în rândul localităților de „pădureni”, în care „s-a păstrat cultura populară arhaică, extrem de originală și de diferențiată față de aceea a regiunilor învecinate. Trăsăturile principale ale acestei culturi constau în amplasarea așezărilor pe culme, culturi agricole pe dealuri terasate, lipsa olăritului, portul specific (în special al femeilor) și graiul” (H. G. Kräutner, Munții Poiana Ruscă. Ghid turistic, București, 1984, p. 40).

Din păcate, cele mai multe lucruri s-au schimbat și extrem de puține s-au păstrat. Ioana Cristache-Panait, în volumul dedicat Arhitecturii de lemn din județul Hunedoara, consemnează faptul că „procesul grăbit al dispariției caselor bătrâne din această așezare pădurănească a fost observat și consemnat. Dacă în 1955, procentul covârşitor al fondului constructiv era dat de acestea, la nici un deceniu, cercetătorul găseşte o singură casă veche şi aceea modificată” (București, 2000, p. 96).

În continuare este descris monumentul istoric cu codul HD-II-m-B-03275, mai precis casa lui Grunițan Ioan: „În cercetările noastre am aflat, în fiinţă, preţiosul exemplar de arhitectură populară cunoscut sub denumirea casa Civului (Grunţian loan a Civului), din crângul Gruneţ.

Spatele construcţiei este aşezat pe stâncă. Din aceeaşi stâncă naturală fiind cioplit soclul şi adăpostită pivniţa parţială. Bârnele rotunde ale pereţilor se petrec încheotori, capetele celor de sus intersectându-se în console. Este compartimentată într-o tindă deschisă (târnaţ parţial), cu

cămară în spate şi o odaie sau casa, alăturea; pe toată lungimea se află tâmaţul cu unul dintre capete înfundat (stobor); scara de acces este în dreptul unei portiţe ai cărei stâlpi au capetele crestate pe motiv festonat. Tavanele sunt alcătuite din podini (continuate şi deasupra târnaţului), cu margini profilate, pe grinzi şi meşter-grindă. Deasupra centrului odăii meşterul-grindă este decorat cu chenare sculptate, pe motivul dintelui de lup şi o rozetă, tot în el fiind săpată şi data de construcţie: luna lui avgust 1829, 29 de zile. Şura, de plan dreptunghiular, cu dublă împărţire, este din bârne rotunde şi acoperită, ca şi casa, în patru ape şi înveliş de şiţă. Pe coasta, cu pereţii de stâncă, gospodăria Civului este izolată, creându-ţi imaginea unei feude”.

În volumul anterior menționat mai este descrisă biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Bunila (pe site-ul Episcopiei Devei și Hunedoarei se menționează însă că hramul este Pogorârea Sfântului Duh), dar și casa Mariei Grunițan, situată „pe ulița principală, spre biserică”, construită la începutul secolului XX din bârne rotunde ce au fost „recuperate de la un făgădău (cârciumă), ce a fost pe acest loc; are cămară şi o odaie, cu târnaţ pe faţadă; aşezată pe soclu de piatră cu pivniţă parţială, în denivelarea terenului şi acoperită, în patru ape, cu şiţă. Şura, peste uliţă, are aceeaşi formă cu aceea a Civului, fiind învelită cu paie” (p. 97).

Alte obiective în zonă

Diferite indicatoare te îndrumă spre alte puncte din Ținutul Pădurenilor, dar cele mai multe se pretează cicloturismului. Cel mai simplu, cum ajungi în Bunila dinspre Ghelari, este să îți continui drumul tot înainte pe culme și după un timp te pomenești în Vadul Dobrii. De acolo ai alte variante: spre Dobra, Poiana Răchițelii, Meria sau Lunca Cernii, ori chiar spre localitățile din județul Caraș-Severin, dacă ai norocul să nu te rătăcești. Peste vale, spre nord, ajungi la Alun, un sat despre care scrie toată lumea, cu drumul, biserica și casele lui de marmură, dar cu un singur locuitor. Spre sud cobori spre Cernișoara-Florese și ajungi la micuța bisericuță de secol XVII, din lemn, situată în Vălari, comuna Toplița. Lacul Cinciș e undeva în aval, iar până la Mănăstirea Prislop și la biserica de la Densuș mai trebuie să treci niște dealuri…

Daniel I. Iancu

Back to top button