glasul-hd.ro Web analytics

Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Biserica de zid de la Ribița

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 423: „cod HD-II-m-A-03431, Biserica „Sf. Nicolae”, sat RIBIȚA; comuna RIBIȚA, 145, 1417”.

„în aceeași minunată Țară a Crișului Alb”…

Când mergi prin Țara Zarandului te mai și rătăcești. Voit sau nu. Uneori nu ți drumul cel drept din Brad spre Arad ci te abați spre Ribița. La 90 de grade dreapta, cum ar veni. Așa ajungi la Ribița, unde ai ce vedea. Ce gusta. Ce degusta.

Prima dată dai de monumente ce amintesc de evenimente de la revoluția pașoptistă. E o răscruce, ca toate răscrucile. Apoi mergi prin sat și ajungi la biserică. „Ribița (822 loc.) Așezată pe șoseaua destul de bună, a fost sat de mineri, stăpânit odinioară de nobilimea feudală, și un loc de aspră răzbunare a țăranilor răsculați.”… Biserica este „situată la marginea satului pe o mică ridicătură. … Pisania a putut fi citită numai fragmentar. Din ea știm că biserica din Ribița a fost zugrăvită la 15 iulie 1417” (Octavian Floca și Victor Șuiagă Ghidul Județului Hunedoara, Deva, 1936, p. 184).

Lăcașul cu hramul „Sântul Ierarh Nicolae” din Ribița, aflat „în aceeași minunată Țară a Crișului Alb”, este un edificiu „alcătuit dintr-un altar rectangular decroșat, boltit în semicilindru, o navă cu pereți masivi și un turn-clopotniță, precedat de un pridvor deschis din lemn. Turnul, prevăzut cu un portal gotic, în arc frânt cu acoladă, comunică cu nava, la nivelul primului său etaj, prin două ferestre, spațiul format substituindu-se unei tribune, rezervată ctitorului și familiei sale” (Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Reșița, 2011, p. 90).

Renovările și reparațiile din anii 1869-1870, 1922, 1927-1928, 1968 și 1990 au condus la aspectul actual al construcției ecleziastice. „Din punct de vedere confesional, biserica din Ribița a vuto traiectorie similară celei din Crișcior … lăcașul de cult nu s-a aflat, probabil, nici o clipă în aria de jurisdicție latină, cu toate că, pentru acele vremuri de tranziție de la starea de cnezialitate la spre cea de nobiliaritate a elitelor românești … constituia un deziderat parțial realizat” (p. 93).

Valentin Trifescu, în volumul său dedicat și bisericii din Ribița afirmă, referitor la iconografia monumentului, că „prezența sfintei protectoare a minerilor în programul iconografic de la Ribița spune multe, deoarece este cunoscut faptul că Țara Crișului Alb era o zonă cu îndelungate tradiții miniere care coborau până în epoca romană. În același timp, sfânta este și protectoarea morții subite, teamă care a cutremurat viața omului medieval și cu atât mai mult pe cea a cavalerilor care erau expuși mult mai mult unei morți tragice și pe neașteptate” (vezi Bisericile cneziale din Ribița și Crișcior. Începutul secolului al XV-lea, Cluj-Napoca, 2010, p. 63).

Alte obiective în zonă

În zonă, iubitorii de monumente medievale și religioase au ce vedea. În imediata vecinătate se găsește actuala Mănăstire Crișan, fostă Vaca, cu trei hramuri („Izvorul Tămăduirii”, „Duminica Sfințirlor Români” și „Nașterea Maicii Domnului”), reînființată în 1992 după mai bine de două secole de părăsire (Ghidul mănăstirilor din România, București, 2010, p. 300). La Baia de Criș găsim tot o mănăstire, dar franciscană de data aceasta, despre care am mai povestit. Biserici de lemn – monument istoric – sunt o sumedenie: de la Ociș și Ocișor până la Curechiu și Luncoiu de Sus. Municipiul Brad, cu muzeele și monumentele lui, Crișciorul, Țebea sau Ruda Brad, satele răsfirate pe culmi din comunele alăturate precum Blăjeni, Buceș, Bulzeștii de Sus, Vața de Jos, Bucureșci, Luncoiu de Jos au de oferit priveliști și obiective etnografice surprinzătoare. Cheile Ribicioarei și cele ale Uibăreștilor, cu Podul natural de la Grohot, sunt prin ele însele niște atracții. Nu mai amintim aici decât de gara din Brad…

Daniel I. IANCU

Tags