glasul-hd.ro Web analytics

Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Casa natală a lui Aurel Vlaicu

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 503: „cod HD-IV-m-B-03488, Casa natală Aurel Vlaicu; sat aparținător AUREL VLAICU, oraș GEOAGIU; 177; 1880”.

…„ în modesta casă părintească s-au strâns o parte din obiectele care i-au aparţinut”…

Monumentul face parte din Complexul Memorial „Aurel Vlaicu”, administrat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, complex care mai cuprinde noul sediu în care funcționează expoziția dedicată inginerului aviator, inaugurată în 1982, dar și „monumentul lui Aurel Vlaicu”, aflat și el în LMI la poziția 494 și având codul HD-IV-m-B-03479.

Aurel Vlaicu se află „în galeria marilor personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii româneşti care au contribuit la progresul ştiinţei universale”. S-a născut în satul Binţinţi (azi Aurel Vlaicu) la 19 noiembrie 1882, „într-o familie cu o bună stare materială care le-a permis să-şi susţină, desigur cu mari sacrificii, fiul la diferite şcoli. După terminarea şcolii primare din satul natal, Aurel Vlaicu se înscrie la Liceul din Orăştie şi, după primii doi ani, se transferă la liceul german din Sibiu unde urmează clasele a VII-a şi a VIII-a, la finalul studiilor liceale obţinând diploma de bacalaureat. Încă de pe băncile liceului demonstrează înclinaţii deosebite spre tehnică, ceea ce-l determină să se orienteze spre o facultate cu acest profil. În toamna anului 1902 se înscrie la Politehnica din Budapesta, dar, nemulţumit de gradul modest de predare, s-a retras. Se orientează spre Şcoala Politehnică din München unde figurează că a frecventat cursurile începând din 1903 şi până în 1908… La împlinirea a 60 de ani de la naşterea sa, în 1952, în modesta casă părintească s-au strâns o parte din obiectele care i-au aparţinut, punându-se baza muzeului memorial. La aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Aurel Vlaicu, în 1982, a fost construit noul spaţiu care adăposteşte o bogăţie de materiale, piese, instalaţii, machete ale aparatelor de zburat, documente, care rememorează viaţa şi personalitatea sa” (Județul Hunedoara. Monografie, Iași-Deva, 2012, p. 213-214).

În singura broșură de expoziție, editată la Deva (Muzeul Memorial „Aurel Vlaicu”, 1965) până la construirea noului sediu și organizarea expoziției din 1982, se precizează că, fiind „veșnic viu în inima poporului, pentru care a muncit și a creat…., în casa în care s-a născut, a trăit și a muncit a fost organizat muzeul memorial ce-i poartă numele” (p. 2). Lucrurile nu au fost însă deloc ușor de împlinit. Frământările din timpul Marelui Război, perioada interbelică, al doilea Război Mondial și-au pus amprenta asupra modului în care memoria lui Aurel Vlaicu să fie cinstită. Eforturile ASTREI nu au putut compensa disfuncționalitățile administrative. Dar placa de pe casa natală, din marmură neagră, datată 8 iunie 1925, este un semn al respectivelor eforturi. Acestea au fost completate de către familie, care organizează practic din proprie inițiativă și fără nici un fel de finanțare un muzeu în casa natală, în 1952, la 70 de ani de la nașterea aviatorului. Conform unui document existent în arhiva Muzeului Civilizației Dacice și Romane, abia câteva luni mai târziu Muzeul Regional Hunedoara – Deva „procedând la înființarea Muzeului Memorial Aurel Vlaicu din satul Aurel Vlaicu și văzând că acest muzeu nu are o schemă pentru funcționare, și-a încredințat responsabilitatea lui Ion Vlaicu, în calitate de colaborator. Se constată în urma deplasărilor care s-au făcut din partea personalului Muzeului Regional Deva la Muzeul Memorial Aurel Vlaicu, că acesta a funcționat și a fost pus la dispoziția vizitatorilor prin grija tov. Ion Vlaicu. Pentru această muncă de colaborare – îngrijirea muzeului, ghidarea vizitatorilor, colaborarea la organizare – tov. Ion Vlaicu se retribuie pe lunile Octombrie și Noiembrie a.c. cu suma de 300 lei lunar”. Documentul este datat la 18 decembrie 1953.

„În imediata vecinătate se găsește bustul realizat de către sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad (1890-1964) și dezvelit în 1933, în momentul comemorării a două decenii de la moartea aviatorului” (Daniel I. Iancu, Echipamentul de zbor al lui Aurel Vlaicu, în Historia, XVII, 186, iulie 2017, p. 11).

Alte obiective în zonă

Situat în așa-numitul Câmp al Pâinii, actual sat Aurel Vlaicu se găsește foarte aproape de Șibot, unde în proximitatea stației de cale ferată se află bustul lui Pavel Chinezul, cel care a avut un rol decisiv în bătălia din 13 octombrie 1479. Dar nu poate fi omisă de către cei interesați nici stațiunea Geoagiu Băi (fosta Germisara), unde se găsesc bazinul roman, drumul din aceeași perioadă, Grota Haiducilor sau Cascada Clocota. De la Orăștie, cine a vizitat deja cetățile dacice aflate în patrimoniul UNESCO, poate să viziteze, spre exemplu, ruinele altei cetăți dacice, cea de la Cucuiș (în zona „Golu”), inclusă și ea în LMI. În localitatea respectivă se mai află și o cetate medievală (în punctul numit „Colnic”), iar puțin spre sud-vest, în satul vecin Șibișel, cetatea de la Sibișel, pe vârful „Bordu”…

Daniel I. Iancu

Tags
Back to top button
Close
Close