glasul-hd.ro Web analytics



Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Bastionul Roșu din Ilia

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 309: „cod HD-II-m-A-03353, Casa natală Gabriel Bethlen (Bastionul Roșu), azi muzeu; sat ILIA, comuna ILIA, Str. Libertății 69; sec. XVII”. Edificiul se alătură „ansamblului rural din zona centrală a satului” (poziția 307, cod HD-II-a-B-03351, secolele XVIII-XIX); „Casei parohiale ortodoxe” (poziția 308, cod HD-II-m-A-03352, începutul secolului XVII); „Bibliotecii comunale, azi locuință și spațiu comercial” (poziția 310, cod HD-II-m-B-03354, de la sfârșitul secolului XIX) și obiectivului „Casă, azi servicii hoteliere” (poziția 311, cod HD-II-m-B-03355, secolul XIX).

…„cu toate că această fortificație era mică, a făcut servicii însemnate”…

Cine merge pe DN 7, dinspre Deva spre Arad, nu are cum să nu observe Bastionul Roșudin Ilia. Chiar dacă este situat într-un parc ce pare inaccesibil publicului, cine încearcă portița mică din poarta mare observă că e deschisă. Dacă are și noroc găsește pe cineva să le facă ghidaj și să-i lase să admire și interiorul. Dacă nu are destul noroc, admiră doar exteriorul.

Conform Ghidului județului Hunedoara, publicat de Octavian Floca și Victor Șuiaga (Deva 1936), Ilia avea la acea vreme 1269 de locuitori. Situată la o altitudine de 185 metri, era pe atunci un „târgușor mic, sediu de plasă, cu judecătorie de ocol, oficiu PTT, protopopiat ortodox-român, circumscripție sanitară etc” (p. 122). Fiind „un vechiu castru militar”, rolul localității era ca, „împreună cu cel dela Dobra, să apere valea Mureșului împotriva Turcilor. În secolul al XVII-lea s-au luat dispozițiuni ca să fie întărit împotriva Turcilor. Cu toate că această fortificație era mică, a făcut servicii însemnate în cursul timpului. Azi e complet ruinată. În timpul Împărătesei Maria Terezia, cetatea Ilia împreună cu 18 sate formau proprietatea familiei românești Bornemisa. În cetatea medievală de la Ilia, zidită de Ștefan Báthori, ajuns rege al Poloniei, s-a născut la 1580 principele Ardealului Gavril Betlen. Tot aici s-a născut generalul român Silviu Herbai. La Ilia s-a născut, la 1860, Victor Tordășan, ziaristul temut și luptătorul neînfricat al Românilor ardeleni, mort și îngropat la Sibiu” (p. 123).

Se pare că bastionul a făcut parte inițial dintr-un complex amplu, dar fiind situat pe malul Mureșului, a avut de suferit. Cercetătorul A. A. Rusu, precizează că „domeniul din acest loc avea o domus residentia, în anul 1350. Se știe că a fost refăcută la mijlocul secolului al XV-lea, pentru ca să aibă o menționare de castellum în anul 1468. Izvoarele mai târzii descriu un «turn», posibil donjon, care făcea parte din ansamblu. El a fost dărâmat probabil anterior anului 1794. Localitatea și monumentul a aparținut familiei Dienesi, care trăia acolo cel puțin de la sfârșitul secolului al XIII-lea” (vezi Castelarea carpatică. Fortificații și cetăți din Transilvania, Cluj-Napoca, 2005, p. 552). Cu toate că unii susțin că edificiul a fost ridicat la mijlocul secolului XIV (T. O. Gheorghiu, Arhitectura medievală, p. 71), A. A Rusu afirmă că „nu avem informații despre un asemenea obiectiv” (Castelarea, p. 563). Cert este că, la momentul actual un asemenea bastion există, a fost restaurat, poate fi vizitat și se află pe lista tuturor celor care doresc să admire clădiri istorice în toată splendoarea lor. Restaurate.

Alte obiective în zonă

În primul rând, pe raza comunei sunt o suită de biserici de lemn, toate monumente istorice, cum ar fi „Cuvioasa Paraschiva” din satul Brâznic (datată 1650-1700), „Sfântul Dumitru” din Bretea Mureșană (1653) sau „Sfântul Nicolae” din Dumbrăvița (secolul XVII). Dar nu pot fi omise nici Castelul Bornemisza, aflat în vecinătatea Bastionului Roșu, și nici Castelul Pappaport, situat mai în centrul localității. Podul de fier care leagă, peste Mureș, Ilia de Brâznic este în sine un monument, chiar dacă neomologat. Construit în perioada Imperiului Austro-Ungar, el mai este folosit și azi, cu riscurile de cuviință. Cei care se încumetă să-l traverseze pot ajunge la Dobra, apoi, pe Valea Dobrii, la Bătrâna sau Vadu Dobrii, localități uitate de lume prin Ținutul Pădurenilor. Ca să nu mai pomenim de Răchițaua, Fața Roșie sau Piatra, cătune (aproape) părăsite…

Daniel I. Iancu

Back to top button