glasul-hd.ro Web analytics



Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Centrul istoric al Hațegului

Țara Hațegului e menționată de prea multă vreme în istoriografie pentru a nu fi devenit în timp un reper istoric, geografic, etnografic și cultural în general. Atestată documentar la 1247, zona face parte din „cele peste 20 de țări românești medievale, zone de locuire medievală omogenă și densă, cu tradiții proprii de cultură materială și spirituală foarte vechi evidențiate până azi de studiile de etnosociologie și de folclor”. În acest sens, în Țara Hațegului „pot fi delimitate și precizate teritorial un număr de cinci sau șase grupări de sate, fiecare grupare având propriile sale legături interne social-economice, culturale, politice sau de altă natură” (conform Radu Popa, Premisele cristalizării vieți statale românești, în La începuturile Evului Mediu românesc, Alba Iulia, 2008, p. 239).
De-a lungul timpul, mulți dintre călătorii care au străbătut Țara Hațegului au simțit nevoia să își consemneze impresiile, fie ele strict turistice ori de natură istorică, epigrafică, documentar-monumentală sau pur și simplu sentimentală. Unul dintre aceștia a fost Aron Densușianu, membru corespondent al Academiei Române, aparținând mult prea bine cunoscutei familii cu același nume și despre care se pot afla date esențiale și detalii semnificative în volumul Georgetei Antonescu, Aron Densușianu (Cluj-Napoca, 1972). Într-o suită de articole intitulate Suveniruri și impresiuni de călătorie, apărute în revista Familia a lui Iosif Vulcan, Aron descrie o excursie prin Țara Hațegului în vara anului 1864 „acel plai unde am sorbit pentru prima oară aerul vieții și unde am zburat printre dulcii ani ai copilăriei ca fluturul printre flori” (vezi Ioachim Lazăr, Țara Hațegului în descrierile de călătorie ale lui Aron Densușianu din vara anului 1864, în volumul Țara Hațegului 750 (1247-1997), Hațeh, 1998, p. 71).
Aron Densușianu vorbește în aceleași însemnări despre că Hațegul este situat „sub un deal ce poartă pe vârf, ca o coroană zdrobită, ruinele unei vechi fortărețe”, dar este oarecum dezamăgit de faptul că așezarea avea oarecum un aspect rustic: „Edificiile, afară de patru biserici, sunt cea mai mare parte ascunse printre sălcii și pomi, ce acoperă grădinile, care nu lipsesc de la nici o casă. Grădinile, fiind totodată puțin îngrijite, dau orașului un aer rustic”. Străzile erau acoperite de „bruși mari de tină, pe jumătate uscată și cu ogașie afunde”.
Lucrurile se schimbă însă mult spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, când în localitate încep să apară construcții impresionante nu atât prin dimensiuni, cât prin detaliile ornamentale și decorative, specifice epocii. Ia astfel naștere spațiul cunoscut azi drept „centrul istoric al orașului Hațeg”, compus din ansamblurile urbane Strada 1 Mai, Strada Bisericilor, Piața Bucura, Strada Horea, Strada Libertății, Strada Mihai Viteazul, Piața Unirii, Strada Tudor Vladimirescu, precum și clădiri unice din punct de vedere arhitectural.
Un exemplu în acest sens este clădirea actualului Hotel „Ferdinand” (fost sediu de bancă, cod LMI HD-2-m-B-03328), care se înscrie prin mai multe elemente Stilului Seccesion. Poate cel mai impresionant element este cel al acoperișului de la intrarea de pe Strada Bisericilor, cu nervuri metalice și având formă de scoică. Modelul, după opinia mea este unul inspirat din Seccesion-ul vienez, dar se regăsește și în alte spații ale Artei 1900, precum Parisul (vezi Art Nouveau, Oradea, 2007, p. 137). Prin urmare, o plimbare prin centrul istoric al Hațegului, cu ochii după frumusețea clădirilor vechi, nu poate fi decât bine venită.

Alte obiective în zonă

Lăsând la o parte obiectivele turistice și istorice aflate strict pe raza localității, cei care vizitează zona nu trebuie să ocolească, spre exemplu, Cetatea Regală a Hațegului, construcție medieval-timpurie din care au mai rămas doar urmele turnului-donjon și ale unor porțiuni din zidul de incită. Situată pe culmea de deasupra satului Subcetate, veghind confluența dintre Valea Streiului și Râul Galbena, respectivul obiectiv se află și în apropierea Rezervației de Zimbri din Pădurea Slivuț. Spre sud de Hațeg se găsesc prea bine cunoscuta Biserică de la Densuș și Geoparcul Dinozaurilor „un teritoriu ce cuprinde elemente de geodiversitate, biodiversitate și de identitate culturală deosebite”. Nu trebuie ignorate nici biserica de la Sântămăria-Orlea, castelul Kendeffy din aceeași localitate, castelul Nopcea din Densuș sau cele din Nălațvad ori Săcel. Retezatul este și el relativ aproape, dominând întreaga Țara a Hațegului…

Daniel I. Iancu

Back to top button