glasul-hd.ro Web analytics

Comorile mai puțin știute ale Hunedoarei

Comori mai puțin știute ale Hunedoarei. Biserica de zid de la Gurasada

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 270: „cod HD-II-m-A-03323, Biserica „Arhanghelul Mihail”, sat GURASADA; comuna GURASADA, secolul XIII, adăugiri ulterioare”.

„O biserică ce merită toată luarea-aminte”…

Prin Gurasada de obicei treci fără să te oprești, chiar dacă observi cu coada ochiului, undeva la marginea localității, o biserică mică, cu o arhitectură atipică, ascunsă după un gard scund și înconjurată de crucile din cimitir. Ea a fost menționată încă din primele ghiduri turistice drept un monument demn de vizitat, dar dimensiunile-i reduse au făcut ca edificiul să fie mai mult ignorat de-a lungul timpului.
„E clădită din piatră şi e mai veche de prima jumătate a secolului al XlV-lea. Ea a fost transformată, în cursul timpului, de mai multe ori. În starea ei actuală, deosebim trei perioade de construcţie: a) partea centrală (nava şi absida), b) tinda, clopotniţa şi încăperea de Sud, c) adaosul de clădire de la laturea de Nord. Clopotniţa, cu ziduri mai groase, aşezată spre Nord, se termină în partea superioară, ca şi turla de la mijloc, cu câte un vârf ţuguiat. Intrarea se face prin laturea de Nord. Tinda, acoperită cu o boltă, primeşte lumina prin patru uşi, de dată mai recentă, căci ferestrele lipsesc. Nava şi absida sunt alcătuite din încăperi rectangulare, la capete cu câte o absidă. Interiorul e boltuit cu boltă berseau şi semicupole. Nava e despărţită de altar printr-un zid cu trei uşi cu arcuri semicercuale. Interiorul e pictat de sus şi până jos”, precizau Octavian Floca și Victor Șuiagă (Ghidul Județului Hunedoara, Deva, 1936).
Pe de altă parte, cam în aceeași perioadă, istoricul de artă Virgil Vătășianu o descrie ca pe construcție ridicată „din piatră brută de mărime foarte variată și toată scăldată într-un mortar sur-roșietic, asemănător cu cimentul și extrem de durabil. Dovada: dăinuirea bisericii, al cărui interior, nava și apsida, e păstrat complect intact. […] a suferit o serie de adausuri, cari i-au răpit înfățișarea exterioară originală și au transformat-o într-un complex de clădiri nesimetrice, comparabil doar cu complexul la fel de cârpit al bisericii din Densuș” (Virgil Vătășianu, Vechile biserici de piatră românești din județul Hunedoara, Cluj, 1930).
Cercetările și sintezele mai recente, precum cele ale lui Florin Dobrei (Bisericile ortodoxe hunedorene, Reșița, 2011), adună și compară diferitele ipoteze lansate în spațiul științific, dar nu numai, despre acest monument de arhitectură religioasă. Mai mult sau mai puțin controversate ideile respective stârnesc imaginația și interesul vizitatorilor, astfel încât înscrierea Bisericii „Sfântul Arhanghel Mihail” din Gurasada pe Lista indicativă UNESCO nu face decât să confirme importanța sa pentru cultura reprezentativă la întreg spațiul românesc.
Despre valoarea sa vorbea și Nicolae Iorga la 1906, când în volumul I din Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească descrie zona și biserica. Vorbind despre faptul că trecând Mureșul pe la Stretea „cu un brod ținut de un străin, dar mișcat de Romîni vînjoși. Dincolo, se varsă un rîuleț de nimica, al cărui nume, Sadul, amintește Sadul de lângă Sibiu, al neamului Clainilor. De la el se chiamă Gura Sadului un sat măricel, cu școală bună și cu o biserică ce merită toată luarea-aminte”. La începutul secolului XX biserica era o ruină, dar „Statul, aflîndu-i vechimea, pe care învățații lui o socot cu mult mai mare, a brevetat-o monument istoric și a luat asupră-și reparația”.
Însă chiar și sub administrația unei monarhii dualiste cum era Imperiul Austro-Ungar, respectiva reparație s-a făcut „încet, cu un antreprenor italian, care o cam uită, și cu lucrători străini cari au mîntuit abia să o aștearnă cu un cătran care se încleie de pămînt”.

Alte obiective în zonă

Pentru cei interesați de alte monumente istorice, tot în Gurasada se găsește și conacul Klobosiski, construit în secolul al XIX-lea, iar din perimetrul aceleiași comune amintim bisericile de lemn „Intrarea Domnului în Ierusalim” din Gothatea, ridicată în secolul al XVII-lea, și „Cuvioasa Parascheva” din Runcșor, în crângul Troaș, datând din aceeași perioadă. Nu lipsesc nici castelele sau conacele, cel mai cunoscut dintre acestea fiind conacul Nopcea din comuna Zam, în prezent sediul Spitalului de Psihiatrie. Ridicat la început din lemn de către baronul Nopcsa Laszlo, proprietarii ulteriori l-au reedificat din cărămidă. Iar dacă pornești spre Deva și ajungi la Ilia, acolo poți vedea Bastionul Roșu („Casa natală Gabriel Bethlen”, secolul XVII), Castelul Bornemisza (clădire părăsită la momentul actual, fost sediu al spitalului din localitate) sau Castelul Rappaport, construcție despre care se cunosc și mai puține date…

Daniel I. Iancu

Back to top button