Misterioasa dispariţie a Bibliotecii „Corviniana”

În anul 1458, la încoronarea lui Matei Corvin pe tronul Ungariei, unchiul său, Mihai Szilagy, a trimis la Alba Iulia o scrisoare a nobilimii transilvane, felicitând-o pentru meritul de a fi dat lumii un rege născut pe pământul binecuvântat al Transilvaniei.

Matei Corvin avea să rămână, dincolo de trecerea timpului, unul dintre cei mai cunoscuţi regi medievali din Europa, un neînfricat războinic, dar şi un ocrotitor al artelor şi culturii. În castelul de la Hunedoara, personalitatea marelui rege aproape că este nevăzută, cu excepția unui tablou, recent amplasat într-una dintre încăperi,  cu toate că multe legende şi fapte istorice îl leagă de vechea reşedinţă a Corvinilor.

Ardeleanul care a făcut în Ungaria o mare bibliotecă

În ianuarie 1458, când Matei Corvin era încoronat Rege al Ungariei, abia împlinise 15 ani. Va sta pe tron 32 de ani, din care 25 va fi pe câmpiile de luptă ale Europei. În anul 1476, s-a căsătorit cu Beatrice de Aragon, o italiancă din Neapole, orfană de la şapte ani, care i-a adus o dotă de 200.000 de monede din aur. Înaintea căsătoriei sale, regele Ungariei avusese o idilă cu Barbara Edelpock. În urma acestei relaţii a venit pe lume singurul său fiu, botezat Ioan Corvinus. Conform celor scrise de Marcus Tanner în cartea „Regele Corb: Matei Corvin şi soarta pierdutei sale biblioteci”, Matei Corvin era mai bogat decât împăratul Austriei, Frederik III. Aşa se explică sumele imense cheltuite pe cărţi şi manuscrise. La 1 iunie 1485, Matei Corvin cucereşte Austria şi intră triumfal în Viena. În această perioadă pasiunea lui Matei Corvin pentru bibliofilie şi pentru instrumente astronomice se măreşte. Biblioteca sa devine legendară şi intră în istorie sub denumirea de „Biblioteca Corviniana”. Pe lista celor 2.500 de cărţi şi manuscrise cumpărate de Matei Corvin de-a lungul vieţii sale se cunosc următoarele: Oraţiile şi Tragediile lui Eschil, „De expeditione Alexandri“ (Campaniile lui Alexandru Macedon – n.r.) de Arrian, „Brutus“ de Cicero, „Panegiricus“ de Pliniu, „Biblia Ilustrată“. Grosul cărţilor din „Biblioteca Corviniana“ proveneau din Veneţia şi Florenţa, unde multe ateliere lucrau permanent pentru legarea în piele şi mătase a cărţilor comandate în Italia de regele de la Buda. La curtea sa, Matei avea în permanenţă 30 de scribi, experţi în pictură şi gravori, potrivit mărturiilor lui Olahus.
O mică parte a bibliotecii a fost adăpostită la Castelul de la Hunedoara unde se pare că a funcţionat un atelier de recondiţionat manuscrise vechi şi o legătorie.

Biblioteca, împrăştiată prin lume

La moartea lui Matei Corvin, în 1490, maghiarii au preferat pe tron ca succesor nu pe fiul lui Matei, Ioan Corvinus, ci pe Wladislaw de Boemia, stingând astfel dinastia Huniade. La zece săptămâni de la moartea lui Matei Corvin, prin Tratatul de la Pressburg, Maximilian de Habsburg a câştigat tot ce a cucerit Matei Corvin în 10 ani de lupte. O parte din cărţile „Bibliotecii Corviniana” vor ajunge în Germania prin căsătoria văduvei fiului lui Matei Corvin cu George von Brandenburg Ansbach. La rândul ei, văduva lui Matei Corvin, Beatrice de Aragon, se va retrage la Neapole şi va lua cu ea cele mai valoroase piese din „Bibliotecă”. Invazia Italiei de către francezi, în anul 1501, va duce la risipirea cărţilor aduse la Neapole de văduva lui Matei Corvin. După bătălia de la Mohács, din 29 august 1526, turcii, sub conducerea lui Soliman Magnificul, ocupă şi devas­tează Buda. Multe dintre cărţile aflate în palatul regal au fost rupte, după ce le-au fost scoase cataramele din argint care serveau ca încuietori, pentru a le folosi în alte scopuri. Tot ce a fost de valoare a fost încărcat de otomani, pe navele care aşteptau pe Dunăre, pentru transport la Istanbul. Între anii 1526 şi 1540, nu s-a mai auzit nimic despre Biblioteca „Corviniana”. Lumea datorează regelui Francisc I al Franţei salvarea multor cărţi din colecţia lui Matei Corvin, pentru că el ordonase ambasadorului său la Sublima Poartă să cumpere prin orice mijloace legale sau ilicite orice piese din „Biblioteca Corviniană”. În acest fel o bună parte dintre ele se pot vedea la Biblioteca Naţională a Franţei.

Biblioteca regăsită

Printre invitaţii de onoare ai sultanului la ceremonia inaugurării Canalului de Suez a fost şi împăratul Austriei, Franz Joseph, care primeşte cadou de la Sultan patru manuscrise din „Biblioteca Corviniana”, aflată la Istanbul de peste 300 de ani. În aprilie 1877, sultanul Abdul Hamid al II-lea dăruieşte Ungariei 35 de cărţi şi manuscrise dintre care 15 au fost identificate ca fiind din „Biblioteca Corviniana“. Trenul care aducea aceste 35 de piese de la Istanbul s-a oprit la Timişoara, unde mii de oameni, printre care şi o delegaţie a Hunedoarei, aşteptau cu emoţie sosirea acestuia, de parcă s-ar fi adus chiar sarcofagul lui Matei Corvin. La sosirea acelui tren la Budapesta, a fost o sărbătoare naţională, întrucât Ungaria făcuse mari eforturi diplomatice pentru repatrierea bibliotecii lui Matei Corvin. În anul 1932, Austria a returnat şi ea Ungariei alte 16 cărţi din colecţia lui Matei Corvin, aflate la Hofbibliothek din Viena.