glasul-hd.ro Web analytics

Istoria cum nu e scrisă în manuale

Istoria cum nu e scrisă în manuale. Emanuil Gojdu, mai mult decât un nume de cartier în Deva

Unul dintre cele mai vechi cartiere din Deva îi poartă numele, testamentul său naște controverse între România și Ungaria, iar la 148 de ani de la moartea sa este încă o personalitate controversată. Cine a fost cu adevărat Emanuil Gojdu, unul dintre cei mai de seamă luptători pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria.

 

Înainte de moartea sa, în 1869, Emanuil Gojdu și-a redactat testamentul, care este până în zilele noastre subiect de controversă între România și Ungaria. Cele două mori cu aburi la care era proprietar, acțiuni în bănci, terenuri și case au fost lăsate în scop filantropic pentru susținerea românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria.

 

Fundația „Gojdu”, confiscată de comuniști

 

27781801_893258497521091_83019391_nÎn mod expres Gojdu precede în Testament că lasă averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care se ține de credința răsăriteană ortodoxă”. În scopul aplicării întocmai a Testamentului a înființat o fundație care îi poartă numele și a stabilit norme exacte de funcționare a acesteia pentru o perioadă de 200 de ani. Fundația era destinată să dea burse tinerilor „distinși prin purtare bună și prin talente”, iar o parte din bani să se investească în acțiuni și bunuri imobile pentru a se capitaliza și a produce banii necesari pentru următoarele generații de studenți.” Fundația „Gojdu” a fost înregistrată  la Budapesta în 1870 de Mitropolitul Andrei Șaguna, bun prieten al fondatorului. Patrimoniul Fundației constă din opt clădiri cu patru etaje în Budapesta, cunoscute sub denumirea de „Curtea Gojdu”, situate între străzile Kiraly, Dob și Hollo. Pe lângă imobile, Fundația deține peste 2.300 de diverse acțiuni la bănci din Ungaria, precum și un bogat patrimoniu mobil. În anul 1870, capitalul pe baza căruia a fost fondată fundația era de 178.000 de forinți, echivalentul a 8.000.000 de coroane în 1917. Fundația a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1918, Fundația a continuat să funcționeze în Ungaria, investind în continuare sumele capitalizate. În 1945 Fundația „Gojdu” a fost naționalizată de autoritățile comuniste din Ungaria. Una dintre puținele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea. În ceea ce privește controversele legate de Testamentul lui Emanuil Gojdu, un lucru este evident : a fost lăsata averea românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania și nu celor din România, deși statul român exista în perioada respectivă.

 

România și-a bătut joc de moștenirea Gojdu

 

În octombrie 2005 prim-ministrul Tăriceanu și ministrul de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, au semnat cu guvernul maghiar un acord care prevedea înființarea unei fundații publice româno-ungare „Gojdu”. Aceasta ar fi urmat să fie susținută anual financiar de cele două guverne – având ca bază patrimoniul lăsat moștenire de Emanoil Gojdu. Scopurile fundației – constituite pe principiile cooperării – ar fi fost selectarea de bursieri români sau maghiari, sprijinirea funcționării muzeului și a bibliotecii „Emanoil Gojdu”, precum și susținerea de manifestări expoziționale, conferințe și programe științifice.

Criticii acestui acord, promovat legislativ printr-o Ordonanță de urgență, au susținut ideea că  prin adoptarea acesteia România s-ar afla în situația în care practic ar ceda gratuit patrimoniul Fundației „Gojdu”, în favoarea statului maghiar. Pe acest fond, proiectul de hotărâre privind adoptarea Ordonanței Gojdu a fost inițial blocat în Parlamentul României peste doi ani prin respingerea lui de către Camera Deputaților, motivul fiind faptul că prevederile sale substituiau fondurile fundației legal înființată la Sibiu, conform legislației române. La Senat – cameră decizională – proiectul a stat blocat în comisii până în martie 2008, când a fost și acolo respins, tot în martie 2008, Președinția României semnând decretul pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului 183/2005 pentru ratificarea Acordului privind înființarea Fundației „Gojdu”. Astfel, un patrimoniu pus de Emanuil Gojdu în slujba românilor din Transilvania și Ungaria a rămas nefolosit.

 

Emanuil Gojdu s-a născut în 9 februarie 1802 la Oradea. A fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole. Gojdu a fost un militant pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună. Studiile preuniversitare le-a făcut la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea. Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), la Academia de Drept din Bratislava (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de „notar cambial”. În 1824 s-a stabilit la Budapesta ca avocat și politician. Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Casa lui din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii”. S-a stins din viață în 3 februarie 1870, la Budapesta.