Unirea cu Basarabia. O nemernicie a omului politic român

Datele arată așa: liderii mai multor partide parlamentare, precum și lideri ai Parlamentului, s-au deplasat în capitala altei țări să ceară acesteia să renunțe la propria statalitate și să se unească sub conducerea lor. Ne place sau nu, asta s-a întâmplat la Chișinău.

Să le luăm pe rând: mulți dintre politicienii români au cerut reunirea. Care reunire? Moldova de dincolo de Prut a fost a României doar între 1918 și 1940; în rest a fost Moldova propriu-zisă, rămasă în istorie ”a lui Ștefan cel Mare”, când România nici nu se zărea, apoi jumătatea de est, dintre Prut și Nistru a intrat, în 1812, în componența Rusiei (care i-a și dat numele Basarabia); vine Primul Război Mondial, Rusia pierde și Basarabia intră în componența României, stat tânăr, cu independența recunoscută în 1878. Peste puține decenii, în 1940, rușii/sovieticii ocupă iar Basarabia, în august 1991 Republica Moldova își proclamă independența și cu bune-cu rele cam asta a fost. Da, urât spus și pe repede’nainte. Dar după logica politicianului român, oricine a stăpânit o parte care azi face parte din România, poate să ceară (re)unirea – și l-aș întreba un singur lucru pe politicianul român: dacă la Budapesta se reunea Parlamentul și avea cereri similare, oare câte poale-n cap erau la București? La Sofia, cereri față de Dobrogea, Bulgaria tertia? – că și românii o numesc azi tot după despotul bulgar Dobrotici din sec.14. Liderii Turciei de azi, na, să fi făcut un miting la București, arătând că secole de-a rândul Valahia/Iflak-eli a fost parte a Imperiului Otoman? No, mai vreți să ne jucăm de-a istoria? Nu ajungea o ședință solemnă în Parlamentul României care să fixeze statutul de partener special al Moldovei în drumul ei spre Uniunea Europeană? Sughițam dacă făceam din centenarul ăsta o decență? Eram nefericiți dacă repetam, pentru noi înșine, valorile Uniunii?

Al doilea rând: ai mers la Chișinău, te-ai reunit în Parlamentul bucureștean ca să ce? Singurul discurs normal l-a avut până la urmă liderul USR, Dan Barna, cel care vorbea despre aspirația comună a României și Moldovei de a se regăsi în Uniunea Europeană. Restul? Nu înțeleg nimic din globalizare – și-au pus poalele-n cap, să mai uite populimea că s-au promis autostrăzi și nu-s, s-au promis școli și nu-s, că românii mor cu zile chiar în spitalele măreței patrii…  Nu le-au spus miilor de moldoveni adunați la miting că am plecat în ‘90 fără un leu datorie externă și acum plătim pensiile din împrumuturi externe. Că am închis Tractorul Brașov când avea cea mai mare comandă la export. Că statul ăsta român cu coada pe sus și-a bătut joc ani la rând de fiecare afacere în România: ”mai fac control sau îți trag direct cinci milioane amendă?” – asta ziceau inspectorii când îți băteau la ușa magazinului. Că majoritatea miniștrilor care s-au perindat pe la Educație nu au vocabularul unui țângău dintr-a unșpea. Că – doar săptămâna trecută – Olguța povestea îmbăloșată-n fericiri cum că medicii vor avea 3-4000 de euro salariul și ministra Sănătății recunoaște la două zile că speră să păstreze salariile din spitale măcar la nivelul din februarie. Că doar de câteva zile prim-ministrul României, doamna aia care vorbește stricat românește, și-a angajat drept consilier de stat pe probleme de educație una care a studiat ”șamanismul, respirație holotropică, reiki și meditația prin rugăciune” (așa se recomandă într-o carte de-aia ciudată, a ei).

Bă, voi sunteți chiar atât de proști? Chiar credeți că moldovenii trăiesc în copaci și nu află despre porcăriile de la noi? De Belina, TelDrum, Brazilia? Pițipoance, veri, amante angajate direct de pe canapei?

Însă, dincolo de derizoriul sistematizat al demersului, chestiunea mai ascunde ceva. Ca să intre în Uniunea Europeană și în NATO, România a avut nevoie de bună pace cu toți vecinii, asta însemnând și că părțile renunță la orice pretenții teritoriale. Am intrat cum am intrat, am băgat și gunoiul sub preș și acuma, când îi vedem pe aliații euroatlantici preocupați de teme mari, globale,  facem exact ce fac hoții de buzunare – că și ăia la-nghesuială îți fură portmoneul. Cui folosește? Găștii din jurul lui Dragnea și Tăriceanu, celor ce pricep încet-încet că țara asta e dusă spre faliment. Gașca asta are însă strategie: dacă au văzut câți proști chiar au crezut că Soros plătește câinii și mâțele din fața Guvernului, de ce să nu meargă, la o adică, și păcăleala că Bruxellesul ne face colonie sau că americanii ne scumpesc gazul? Când ai lângă tine o mare de ignoranți, dreptatea publică ți-e asigurată și poți să dai ce legi vrei – că și coada toporului se crede neam cu pădurea. De asta forțează un conflict cu Bruxellesul și probabil vom asista din nou la mândria ruptă-n cur a lui Ceaușescu, când zicea că n-avem nevoie de clauza națiunii cele mai favorizate. Ați uitat? Nu-i bai, o reperează dom’ Dragnea în curând… Populismul ăsta ne va costa pe termen lung și poate că istoria îi va face pe ardeleni să se întrebe dacă nu cumva erau mai prosperi fără București, pe moldoveni dacă, fără același București, mai erau azi cea mai puțin dezvoltată regiune a Uniunii. Pe bănățeni, pe bucovineni și pe toți ceilați care și-au mușcat limba pân’ la sânge și totuși au spus ”da”. Ce-o să le răspunzi, tov’ politician? Miting cu tricoloare, lăutari, barză-viezure-mânz? Când e vorba de nemernicie, istoria nu rămâne niciodată datoare.

O paranteză: da, pentru unii oameni, naivi în curăția sau ignoranța lor, nu se poate „să abandonăm încă o dată Basarabia”. Unii chiar simt onest asta, alții mai cred că Antonescu a fost un erou și te suduie pe facebook dacă le-arăți câtă batjocură au îndurat moldovenii sub Antonescu, mai sunt limbuții preocupați de modernizarea României, că poate-i pune vreun partid mare pe listă și nu mai tre’ să muncească. Toți oamenii ăștia ar trebui să priceapă un lucru: dacă vrei să ajuți Moldova de dincolo, mai întâi va trebui s-o convingi că Uniunea Europeană, cu toate hopurile ei, e singura cale spre civilizație și democrație. Da, e birocrație, sunt tot felul de condiții, dar tot e mai bine înlăuntrul ei decât în afară. Apoi: să-i arăți unde ai greșit, de ce n-ai fost în stare să-ți dezvolți, tu, politicianul român, propria țară – dar onest și reparând ce e de reparat. Uite, ai putea și să le explici de ce refuzi cererile moldovenilor de dincoace, cetățeni români și europeni, de a avea o autostradă spre Occident. La fel, cererile ardelenilor, ale bucovinenilor, bănățenilor. Să le mai spui cum se face că unui deținut dintr-o celulă cu igrasie vrei să-i dai opt euro pe zi despăgubire, și pe cel din spitalul plin de goange, plătitor de asigurare medicală, îl taxezi cu doi lei pe oră că se uită la televizor în salon.

Multe-s de spus – și nimeni nu vorbește, preferă să-și pună poalele-n cap, că țopăiala „patriotică” prinde la bobor… Dar nu, asta nu e România – sau dacă e, nu merită nu unirea cu Basarabia sau altceva, dar nici propriul nume și propria hartă. Am ajuns ultimii, rușinoasă lanternă roșie, țară din care se pleacă, nenoroc personal am ajuns, sub papucul unor repetenți ne școlim copiii, în tăcere și cu capul plecat – și te uiți la România și nu-ți vine să crezi că aici, acum trei decenii, oamenii mureau pentru libertate.