Sare-n ochi
Mai mult decât oricând, în urma alegerilor din 10 iunie s-a observat un fenomen îngrijorător pentru cetăţenii de bună credinţă şi pentru ideea de democraţie cu care se îmbată de 22 de ani românii. Din ce în ce mai mult, ţiganii şi puturoşii asistaţi social decid soarta comunităţilor. De parcă nu e de ajuns că oamenii cinstiţi, muncitorii, contribuabilii duc în spate toate scursurile societăţii, la care ajung sub formă de ajutoare banii destinaţi educaţiei, investiţiilor, sănătăţii!? În România anului 2012, votul egal şi universal este profund injust şi îngroapă orice urmă de democraţie. De fapt, cred că sistemul mondial stă pe un butoi de pulbere, tocmai din cauza votului egal. Este inadmisibil ca oameni care nu produc nimic pentru comunitate, nulităţi sociale, să hotărască soarta comunităţilor sau a naţiunilor în agală măsură cu contribuabilii, care plătesc impozite, care contribuie prin munca sau gândirea lor la evoluţia ţării sau la propăşirea naţiunii. Este profund injust ca cel care plăteşte să fie egal cu cel care cerşeşte. Ca o ţigancă care scotoceşte prin gunoaie şi aşteaptă ajutorul social sau alocaţia puradeilor, fără măcar să se gândească o clipă că ar putea munci, să fie egală în faţa urnelor cu un muncitor care trudeşte opt ore pe zi şi o întreţine pe ţigancă şi copiii ei prin taxele şi impozitele plătite statului. Văzând cât de cuprinşi de spirit civic devin ţiganii din România, când vine vorba de alegeri, şi cum ies ei în proporţii de peste 80 la sută la vot, îmi dau seama cât de mult contează politica de “discriminare” pozitivă dusă de politicienii români timp de 22 de ani. În loc să-i pună la muncă pe ţigani, să le verifice averile, să le dărâme hidoasele palate construite ilegal, statul român, de fapt politicienii care-l reprezintă au făcut din romi o masă de manevră electorală. Pe liderii comunităţii i-au lăsat să fure, punând în pericol viaţa şi patrimoniul oamenilor cinstiţi, în timp ce marea masă cerşeşte agresiv şi trăieşte din ajutoarele plătite din bugetul public. Adică tot pe banii oamenilor cinstiţi, agresaţi şi jefuiţi o dată direct de ţigani şi încă o dată de statul român, pentru a le plăti ţiganilor “ajutoare de lene”. Timp de 22 de ani niciun politician nu s-a gândit să-i pună la muncă pe ţigani. Cum? Tăind ajutoarele sociale, oprind furturile şi obligându-i să respecte legea. Nimeni nu va face acest lucru până în momentul în care votul ţiganului, a asistatului social, în general al celui care nu produce nimic pentru societate nu va mai fi egal cu cel al omului cinstit, al contribuabilului. În acel moment, ţiganii nu vor mai fi o miză electorală şi împotriva, sau în sprijinul lor, se vor putea aplica legile normale într-un stat de drept, cum se pretinde a fi România. Oricât am discuta despre democraţie, oricât ne-am ascunde după deget în false teorii legate de drepturile omului, suntem în situaţia în care drepturile leneşilor sunt mai importante decât drepturile muncitorilor. România nu mai poate căra în spate o mare masă de oameni activi care nu produc nimic sau dacă produc ceva o fac în economia subterană. Oamenii care muncesc din România nu mai pot să care în spate scursurile societăţii doar pentru că o dată la patru ani cineva are nevoie de votul acestora. Au devenit mult prea mulţi, sufocă deja România atât prin atitudinea lor faţă de muncă, cât şi prin votul lor vândut celor care au bani şi interese să-l cumpere.
