Sare-n ochi

Cum e chestia aia cu un prost care aruncă o piatră-n lac și cârdul de înțelepți se chinuie să o scoată? Cam așa este și cu Legea asta anti-fumat pe care văd că nici n-au pus-o bine în aplicare și deja o modifică. De bine ce este făcută, firește.

Era mai simplu (și exact pe gustul talibanilor anti-fumat) ca legea să fie clară și la obiect: „Fumatul este interzis oriunde, cu excepția locuinței personale, dacă nu este declarată birou – și în aer liber, în parc, pe o bancă, cât mai departe de orice fumător și cu obligația de a respecta direcția din care bate vântul de așa manieră încât să nu fie afectată nicio persoană care se declară nefumător”. Oricum legea este restrictivă, exact ca și gândirea celor care au emanat-o sau o aprobă entuziast.

Ieri, deputatul PND Daniel Fenechiu a depus în Șparlament un proiect de modificare a Legii antifumat, prin care se definește mai clar spațiul public închis și prin care să se dea posibilitatea amenajării de locuri speciale „destinate fumatului” și a unor „cluburi pentru fumători”. Că-n legea actuală, cea emanată din CV-ul falsificat al deputatului PSD Aurelia Cristea, nici pe terasă, în aer liber, nu ai voie să fumezi – că majoritatea acestora au niște pereți laterali împotriva vântului și peretele localului de care este lipită ca terasă. Așa că, la trei pereți, conform legii, ciu-ciu fumat! Este interesant cum de o lege emanată dintr-un singur neuron permite fumatul în pușcării, discriminându-i pe acei pușcăriași care nu fumează, expunându-i la fumat indirect – pedepsindu-i practic să execute ceva la care nu au fost condamnați.

Sunt convins că în curând vom auzi remarci de genul: „Acum că s-a interzis fumatul în această cârciumă, miroase cam tare a alcool. Nu se poate amenaja, acolo în spate, o cameră separată pentru băutori?”

Eu, de exemplu, vreau o lege care să interzică mașinile personale în centrul orașelor (spații publice) pe motiv că produc mai multe noxe de care nu ne putem feri (împreună cu bieții noștri copilași), decât un fumat pasiv de la o țigară. Vor avea puterea tovarășii corporatiști să-și lase 4×4-ul acasă, atunci când se duc la crâșmă să nu le mai pută hainele a țigară, ci a mititel vegan? Vor fi fiind capabili să ia bicicleta, să re-inventeze mersul pe jos și/sau cu autobuzul?