Sare-n ochi
Își mai aduce cineva aminte de Căcărău? Deja aproape că l-a uitat lumea pe cel care câteva luni a dormit în biroul preşedintelui la Cotroceni, în timp ce complicii săi încercau să legitimeze pe toate canalele media și diplomatice lovitura de stat. Căcărău, pe numele său adevărat Crin Antonescu, a trăit puțin mai mult decât USL. Acum este într-un anonimat total, fericit probabil că poate să doarmă liniștit și să chiulească de la Parlament fără să observe cineva. Și-a băgat boii în jug cu PSD și i-a scos fără coarne, făcând din PNL țapul ispășitor al ruperii USL. Cine, în afară de Căcărău, și-ar fi închipuit că Ponta va accepta de bună voie și nesilit de baroni să lase Palatul Cotroceni pe mâna liberalilor după 10 ani de asediu. Până la urmă socoteala lui Ponta nu s-a potrivit și Klaus Johannis a ajuns să-i ia locul lui Traian Băsescu. Dar în calitate de lider al dreptei politice reunite, nu de emanație a struțo-cămilei politice numită USL. Electoratul din România a dat un semnal clar că este pentru unificarea dreptei într-un partid puternic. Paradoxal însă liberalii pare că s-au înțeles mai bine cu pesediștii pe vremea USL, decât acum cu partenerii lor în noul PNL veniți din PDL. Ura față de regimul Băsescu a fost atât de tare inoculată în creierele spălate de propaganda Antenei 3 și RTV ale liberalilor, încât acum nu mai există cale de înțelegere între ei și foștii pedeliști, chiar dacă oamenii lui Blaga s-au dezis de mult de Băsescu, Udrea și chiar de Boc. Liberalii încă identifică mai repede „dușmanul de clasă” în persoana foștilor democrat-liberali, decât în cea a pesediștilor, după modelul țațelor care strigau împotriva lui Rațiu și a lui Câmpeanu în anii `90 că nu merită votați pentru că nu au mâncat salam cu soia. Complexul salamului cu soia s-a transferat de la electoratul simplu în mințile spălate de îndoctrinare ale activiștilor PNL din teritoriu, sabotând orice tentativă de coagulare a dreptei în ciuda voinței clar exprimate de liderii de la centru.
În acest context, PSD nu are decât să aștepte erodarea în lupte interne a liberalilor. Încercările de spargere a monolitului de stânga nu au dus încă la rezultate concrete. Cel puțin în teritoriu, Vanghelie și Geoană nu par a avea adepți puternici și dornici să se aventureze alături de „Care Este” și de „Prostănac” într-un proiect politic. Contrar teoriilor politologice conform cărora guvernarea erodează, luptele interne dintre cei doi frați de dreapta PNL și PDL par a duce mai degrabă la erodarea opoziției, incapabilă să pună probleme puterii, chiar și după ce și-a impus Președintele. De cealaltă parte, Klaus Johannis, care a câștigat alegerile cu un mesaj pacifist, anti-băsescian, nu poate să se decredibilizeze și să atace frontal și viguros guvernarea, preferând să fie un președinte spectator și în nici un caz jucător ca predecesorul său. În aceste condiții, mulți dintre liderii din teritoriu ai PNL, care nu au fost încă umflați de procurorii DNA, riscă să aibă soarta lui Căcărău, dacă nu vor înțelege mesajul electoratului dat la alegerile prezidențiale. Este nevoie de o dreaptă unită, așa cum este nevoie de un partid de stânga reformat.
