Sare-n ochi.
România mai are mult până să ajungă un stat de drept. Degeaba au început procurorii să se dezmorțească și să bage spaima în marea și mica corupție, degeaba instanțele de judecată nu mai sunt controlate de grupuri ale puterii, mai avem mult până la ideea de justiție așa cum o defineau romanii cu două milenii în urmă – ars boni et aequi – arta binelui și a echității. Instituțiile statului încă nu funcționează așa cum ar fi necesar pentru ca justiția să fie susținută, ajutată să funcționeze ca un instrument de autocurățire a unei societăți corupte structural. Pentru că ideea de justiție nu implică doar poliția, procurorii și judecătorii. Justiția are nevoie de sprijin instituțional de la toate organele statale, cu atribuții de reglementare și control a vieții economico-sociale.
Recent s-a descoperit în municipiul Hunedoara o sursă gravă de poluare. Cercetările preliminare trebuie în acest caz efectuate de Garda de Mediu, instituție controlată politic, care în loc să dispună curățirea mediului, a trecut cu mare spor la ecologizarea poluatorilor, închizând ochii la faptele unor firme cu mare influență în zona poltică și găsind țapi ispășitori, doar ca să închidă gura opiniei publice.
Faptele sunt foarte grave, unele de natură penală, iar Garda de Mediu a anunțat și Parchetul în cazul poluării cu plumb de la Hunedoara. Numai că Parchetul va lucra cu date furnizate tot de Garda de Mediu, care în acest caz pare mai degrabă în slujba mediului de afaceri, decât în cel al mediului înconjurător. Oamenii influenți au reușit să scape cu câte o amendă modică, și aceea probabil făcută în așa fel încât să poată fi contestată. Cei foarte influenți nu au primit nici măcar acea amendă modică. În comunicatul remis publicității de Prefectură nu de Garda de Mediu – ciudat mod de comunicare second hand – se prezintă o poveste în care nu apar personaje, ci doar inițiale de firme. Ce este de ascuns oare în cazul poluării cu plumb de la Hunedoara? Faptul că Gabriel Deac, unul dintre personajele implicate, este cunoscut în cercurile interlope din Hunedoara ca fiind informator al colegilor lui Traian Berbeceanu, speriat de comisar după ce l-a anchetat, arestat și trimis în judecată în dosarul „Hidra”!? Sau că un alt personaj care a topit plumb într-o așa numită „stație pilot” neautorizată este Gheorghe Rusu, zis Romică, arestat în prezent și acuzat că i-ar fi dat lui Traian Berbeceanu șpagă un autoturism?! Chiar dacă a fost unul dintre principalii pioni, ajutând la prelucrarea unei cantități mari de deşeuri și extragerea plumbului, care ulterior a fost valorificat pe piața neagră, Romică nu a primit nici măcar o amendă din partea Gărzii de Mediu. La fel cum nu a fost deranjat nici măcar cu un avertisment Marius Crăciun, patronul firmei Minprod, chiar dacă terenul și hala unde au fost procesate deșeurile periculoase și unde este zona cea mai poluată sunt închiriate de firma sa de la o altă societate comercială hunedoreană. Ba mai mult, instalația folosită la prelucrarea deșeurilor periculoase este proprietatea firmei Minprod.
De mai bine de șase luni Hunedoara este poluată cu plumb, substanțe periculoase se mișcă ilegal pe sub nasul autorităților, în afacere sunt implicate nume grele. Garda de Mediu, DIICOT, Poliția dorm liniștite un somn bacovian, asortat substanței toxice care îi otrăvește pe hunedoreni. Nu pot să nu fac o paralelă între blândețea autorităților în acest caz și intransigența lor legată de austriacul Georg Hocevar, anchetat și purtat câțiva ani prin judecăți pentru că a salvat de la topit niște locomotive vechi. Așa zișii complici ai austriacului și-au pierdut serviciul, au trăit în umilință și incertitudini pentru ca până în final justiția să le facă dreptate. De partea cealaltă, oamenii care otrăvesc Hunedoara dorm liniștiți, protejați de un sistem care mai are mult până să ajungă „ars boni et aequi”.
