Sare-n ochi
Ole, ole, Prostănacul nu mai e! Cam aşa cred că strigau Ponta şi Antonescu pe holurile Casei Poporului în momentul în care au numărat voturile senatorilor, prin care Mircea Geoană tocmai a fost revocat din poziţia de preşedinte al Senatului. Soarta fostului preşedinte al Senatului, al PSD şi cât pe ce al României, demonstrează că în politică singurul lucru imoral este să pierzi. Geoană a rămas doar cu “Mihaela dragostea mea” după ce Ponta la executat şi Antonescu a uitat iubirea care-l lega de fosul lider PSD în timpul campanieii electorale. Cred că cei doi “cârlani” ai politicii româneşti, Ponta şi Antonescu l-au executat pe Geoană ca să-şi satisfacă orgoliile rănite de neputinţa de a-l clinti de pe poziţie pe Băsescu. Însuşi Iliescu l-a criticat aspru pe Geoană, scoţând din mânecă o poveste aflată de la “ţapul” Emil Constantinescu. Mai prcis Bunicuţa i-a reproşat “Prostănacului” că i-a trimis o telegramă de felicitare lui Constantinescu în 1996 mulţumindu-i că a scăpat ţara de Iliescu. Să nu fi ştiut Ilici de această telegramă când umbla cu Geoană prin ţară propunându-l ca pe cel mai bun preşedinte pentru România? Văzând modul lamentabil în care a ieşit din scenă fostul preşedinte al Senatului mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă Geoană ar fi câştigat alegerile prezidenţiale. Probabil că tot Ponta ar fi fost preşedintele PSD dar cu siguranţă Vântu ar fi pus la cale alte afaceri păguboase pentru România şi senatorul infractor Cătălin Voicu ar fi fost Ministru de Interne. Geoană este o amintire pentru PSD, dar trebuie să fie un exemplu pentru mulţi dintre politicienii români care nu-şi calculează bine paşii. De cele mai multe ori în politică eşecul nu are jumătăţi de măsură. Comasarea alegerilor parlamentare cu cele locale va duce la o curăţire a clasei politice. Există numeroase personaje şi în politica hunedoreană care îşi doresc permanent funcţii. Acei candidaţi perpetuu care intră în orice competiţie electorală, îşi doresc orice post şi de obicei se aleg cu “praful de pe tobă”, dar continuă perseverent să pretindă de la partide funcţii şi demnităţi. Avem consilieri judeţeni care conduc instituţii publice, la limita legalităţii, şi care îşi doresc în plus şi o candidatură la orice demnitate publică este posibil. Există parlamentari care şi-ar fi dorit cu ardoare să-şi încerce norocul pentru un fotoliu de primar, cu condiţia ca în cazul unui eşec, să candideze din nou pentru Parlament. Aşa cum există directori de societăţi comerciale cu capital de stat, care încasează salarii cu multe zerouri, comisioane de două ori pe atâta, dar şi-ar mai dori şi o funcţie politică, dacă se poate o candidatură la primărie sau parlament. Comasarea alegerilor ar limita posibilităţile de “refugiu” ale veşnicilor candidaţi şi a politicienilor lipsiţi de caracter. Pentru că odată comasate alegerile, fiecare trebuie să decidă pe ce drum merge. Şi aşa cum s-a văzut, în politică insuccesul poate să ducă la ieşirea definitivă din scenă.
